Partidul Naţional
Liberal, primul şi cel mai vechi partid din România modernă, constituit în
1875, al cărui nume este indiscutabil legat de marile momente ale istoriei
antecomuniste, şi-a făcut reapariţia în viaţa politică la începutul lui 1990,
după 43 de ani de la interzicerea sa de către regimul comunist. Pe 15 ianurie
1990, Tribunalul Muncipiului Bucureşti a oficializat existenţa noului PNL, al
patrulea partid constituit legal în România postcomunistă.
De atunci, în fruntea partidului s-au succedat nouă președinți. Când și cum
au fost aleși aceștia. Care au fost principalele lor realizări, dar și nerealizări
politice? Cum a evoluat partidul liberalilor sub conducerea acestora? Sunt
întrebările la care îmi propun să răspund într-un serial istoric ale cărui
episoade sunt dedicate fiecăruia din cele nouă mandate.
Ludovic
Orban – primul președinte al noului PNL (2017-?)
După înfrângerea din alegerile
parlamentare din 2016 și demisia Alinei Gorghiu, noul PNL și-a ales
președintele în cadrul Congresului din 17 iunie 2017[1].
Președinția PNL a revenit vechiului liberal Ludovic Orban, votat de 3.518
delegați, contracandidatul său, Cristian Bușoi, susținut de fostul președinte
Crin Antonescu, primind doar 952 de voturi.[2]
„PNL sub conducerea mea – a declarat câștigătorul – va fi un partid de dreapta
liberal conservator membru al dreptei europene și se va bate cu toate forțele
pentru a implementa politici de dreapta [...]. Obiectivul meu fundamental este
câștigarea alegerilor parlamentare (din 2020 – n.m.).”
După doi ani de opoziție „la baionetă” – de exemplu, în această perioadă PNL a depus patru moțiuni de cenzură și peste 20 de moțiuni simple, a făcut plângeri penale împotriva liderilor PSD (două inițiate chiar de Ludovic Orban) – liberalii au reușit să înfrângă PSD în alegerile europarlamentare din 2019, primind 27% din voturi (10 mandate), cu cinci puncte procentuale peste social-democrați (9 mandate).
Atribuindu-i-se
o semnificație politică internă, națională, victoria la europarlamentare a
reprezentat argumentul principal în baza căruia PNL a revendicat guvernarea. Răsturnarea
politică s-a produs pe 10 octombrie 2019, ca urmare a succesului moțiunii de
cenzură împotriva guvernului Dăncilă: 238 de parlamentari (cu cinci peste
limita minimă necesară) au votat pentru. Printre aceștia s-au numărat și
reprezentanții ai ALDE, fostul partener al PSD, care a denunțase coaliția guvernamentală
la sfârșitul lunii august.
Cinci
zile mai târziu, președintele Iohannis l-a nominalizat premier pe Ludovic
Orban, guvernul său, minoritar, primind votul de încredere al parlamentului pe
4 noiembrie, fiind susținut de 240 de parlamentari. Însă doar trei luni mai
târziu, premierul Orban a fost demis, moțiunea de cenzură depusă de PSD primind
votul a 261 de parlamentari. Totuși, președintele Iohannis l-a renominalizat pe
liderul PNL pentru poziția de premier, „noul guvern Orban” (cu aceeași
componență ca cel demis) fiind investit pe 14 martie, în contextul izbucnirii
pandemiei de coronavirus.
Susținut
de președintele Iohannis, reales fără probleme pentru un nou mandat
prezidențial în noiembrie 2019, Guvernul Orban II a funcționat până după
alegerile parlamentare din decembrie 2020, alegeri pierdute de liberali în fața social-democraților: PNL - 25% din voturi, PSD – 29. Cum „obiectivul
fundamental” al mandatului liderului PNL a fost ratat, Ludovic Orban și-a dat
demisia, dar nu din postura de președinte al liberalilor, ci din cea de
premier. PNL a rămas însă la guvernare, în cadrul coaliției PNL-USRPLUS-UDMR,
orchestrată de Klaus Iohannis. Cât în privește pe Ludovic Orban, acesta și-a
depus oficial candidatura pentru un nou mandat în fruntea PNL pe 19 august 2021.
No comments:
Post a Comment