Pro
România nu va face aliantă cu PSD pentru alegerile locale. Dimpotrivă, Pro
România va fi adversarul PSD. Declarațiile liderului formațiunii, ca și
racolările de primari/candidați din ultima vreme, unele destul de
spectaculoase, converg către acest deznodământ.
Dar
ce șase are Pro România în aceste condiții? Desprins de PSD în urmă cu doi ani și
considerat de mulți doar un „iepure” al acestuia, partidul lui Victor Ponta nu
este agreat (politic) nici de PNL, nici de USR. În plus, sondajele de opinie îl
situează undeva între 5 și 10% din preferințele electoratului, prea puțin
pentru a deveni un partid cu potențial de alianță sau de santaj.
Și
totuși, strategia anti-PSD a Pro România poate da rezultate, chiar dacă pe
termen scurt este perdantă. Ne-o spune istoria postcomunistă. Dacă ne întoarcem
în anul 1992, vom putea observa că, în fapt, Pro România este astăzi în
situația FSN de atunci.
În
martie 1992, după mineriada din septembrie 1991 soldată cu căderea
guvernului Roman și acutizarea crizei din interiorul FSN, Petre Roman a ales să
se rupă de „neo-comuniștii” lui Ion Iliescu, grupați în FDSN, și să se apropie
de opoziția „anti-comunistă”, reprezentată în principal de partidele istorice.
Nu a reușit să convingă decât 10% din participanții la alegerile din generale
din toamna anului 1992, dar peste patru ani a ajuns la guvernare alături de
PNȚCD și PNL, foștii săi adversari politici. Mai mult, FSN-Roman, redenumit PD,
a jucat un rol cheie în guvernarea din perioada 1996-2000. Bunăoară, a fost
factorul determinat al schimbării premierului țărănist Victor Ciorbea, în 1998.
Așadar,
Victor Ponta, prea tânăr șef de partid, în 2010, și prim-ministru, în 2012,
pare să fi învățat din lecțiile trecutului. Accentuarea independenței politice
față de PSD, cu riscurile electorale implicite pentru aceste alegeri locale, îi
poate netezi calea spre statutul de viitor partid major al scenei politice. Nu
se spune că istoria se repetă?
