Debutul celei de a opta campanii electorale
parlamentare ne oferă prilejul unei succinte analize comparate vizând
principalii parametrii ai alegerilor parlamentare din România postcomunistă,
utilă nu doar amatorilor de statistici.
Mai întâi, să urmărim dinamica corpului electoral,
redată în tabelul de mai jos.
|
Scrutin
|
Alegători
înregistraţi
|
Alegători prezenţi la urne
|
Rata
participării
|
Voturi valabile Senat
|
Voturi valabile
Camera Deputaţillor
|
|
1990
|
17.200.722
|
14.825.764
|
86,19%
|
13.956.180
|
13.707.159
|
|
1992
|
16.380.663
|
12.496.430
|
76,29%
|
10.964.430
|
10.880.252
|
|
1996
|
17.218.654
|
13.088.388
|
76,01%
|
12.287.671
|
12.238.746
|
|
2000
|
17.699.727
|
11.559.458
|
65,31%
|
10.891.910
|
10. 839.424
|
|
2004
|
18.449.344
|
10.794.653
|
58,51%
|
10.231.476
|
10.188.106
|
|
2008
|
18.464.274
|
7.238.871
|
39,20%
|
6.888.055
|
6.886.794
|
|
2012
|
18.423.066
|
7.694.180
|
41,76%
|
7.416.628
|
7.409.626
|
Remarcăm deîndată că, în contextul tendinţei
generale de creştere a absenteismului, ultimele două alegeri parlamentare au
fost tranşate de mai puţin de jumătate din cetăţenii cu drept de vot, ceea ce,
desigur, ridică o problemă privind legitimitatea aleşilor. Dincolo de cauze
care ţin de calitatea vieţii politice, descreşterea accentuată a participării
din anii 2004 - 2012 trebuie corelată şi cu creşterea numărului votanţilor
înregistraţi.
Pentru 11 decembrie 2016, acest număr a ajuns la
aproape 19 milioane, mai exact 18.935.857 (din care, 609.962 au domiciliul sau
reşedinţa în afara ţării). Există însă dubii rezonabile cu privire la realismul
cifrelor oficiale. Oricum, acesta este numărul la care se raportează toate
operaţiunile electorale, de la stabilirea numărului minim al semnăturilor
pentru susţinerea candidaturilor până la calcularea pragului electoral.
În ce priveşte participarea politică, aceasta a
fost maximă în 1992, când 79 de
formaţiuni politice (inclusiv organizaţiile minorităţilor naţionale oficial
recunoscute) au depus candidaturi parlamentare. Anterior, la primele alegeri
parlamentare postcomuniste, numărul formaţiunilor politice participante a fost
de 71, pentru ca la următoarele trei ediţii să varieze între 64 (în 1996 şi
2004) şi 68 (2000). Urmând o tendinţă similară participării populare,
participarea politică s-a redus puternic începând cu alegerile parlamentare din
2008, primele separate de alegerile prezidenţiale. Concret, în 2008 au
participat 29 de formaţiuni politice, iar în 2012, 31. Reducerea apare încă mai
evidentă dacă dăm la o parte organizaţiile minorităţilor naţionale, al căror
număr e constant, rămânând astfel 11 partide sau alianţe de partide în 2008,
respectiv 13 în 2012. În esenţă, restrângerea concurenţei electorale este
consecinţa procesului de stabilizare şi consolidare a spectrului
politic-partidist, inclusiv pe cale legislativă, proces care poate fi mai bine
vizualizat urmărind dinamica numărului formaţiunilor cu reprezentare parlamentară
(cu precizarea că am numărat actorii electorali care au obţinut locuri în
legislativ).
|
Scrutin
|
Senat
Partide/alianţe
|
Camera Deputaţilor
|
Prag electoral
legal
|
||
|
Partide/alianţe
|
Minorităţi
|
Total
|
|||
|
1990
|
7
|
18
|
9
|
27
|
0%
|
|
1992
|
8
|
7
|
13
|
20
|
3%
|
|
1996
|
6
|
6
|
15
|
21
|
3%
|
|
2000
|
5
|
5
|
18
|
23
|
5%
|
|
2004
|
4
|
4
|
18
|
22
|
5%
|
|
2008
|
4
|
4
|
18
|
22
|
5%
|
|
2012
|
4
|
4
|
18
|
22
|
5%
|
Adaug că la toate alegerile parlamentare au
participat şi independenţi, însă sistemul electoral românesc nu favorizează
succesul acestora. De altfel, cu excepţia alegerilor din 1990, când un
independent a ocupat un loc în Senat, locurile parlamentare au fost ocupate
exclusiv de reprezentanţi ai formaţiunilor politice.
La alegerile din acest an participă 27 de
formaţiuni politice, din care 11 partide politice, numărul redus al acestora
înscriindu-se în tendinţa manifestată începând cu 2008. Totuşi, lipsa
alianţelor politice, dar mai ales criza traversată de partidele politice
„tradiţionale”, cu consecinţa multiplicării spectrului politic prin apariţia
unor actori electorali noi, constituie premisele sporirii numărului
formaţiunilor politice cu reprezentare parlamentară.
Cele 11 partide politice participante la alegerile
din 11 decembrie 2016 concurează pentru 312 locuri în Camera Deputaţilor
(calculate conform normei de reprezentare de 1 deputat la 73.000 de locuitori)
şi 136 în Senat (1 senator la 168.000 de locuitori). Acestora li se adaugă cele
18 locuri rezervate minorităţilor naţionale, acum în număr de 16. În ansamblul
perioadei postcomuniste, variaţia numărul parlamentarilor aleşi, calculat
conform normei de reprezentare, este redată mai jos.
|
Scrutin
|
Senat
|
Camera Deputaţilor
|
Total
|
|||
|
Nr.
|
Norma
|
Nr.
|
Norma
|
Minorităţi
|
||
|
1990
|
119
|
-
|
387
|
-
|
9
|
515
|
|
1992
|
143
|
1 senator
la
160.000
locuitori
|
328
|
1 deputat
la
70.000 locuitori
|
13
|
484
|
|
1996
|
143
|
328
|
15
|
486
|
||
|
2000
|
140
|
327
|
18
|
485
|
||
|
2004
|
137
|
314
|
18
|
469
|
||
|
2008
|
137
|
315
|
18
|
470
|
||
|
2012
|
137
|
315
|
18
|
470
|
||
Precizez că, în decursul timpului, numărul
circumscripţiilor electorale a crescut de la 41, în 1990, la 42, în 1992, prin
adăugarea circumscripţiei Ilfov, şi la 43, în 2008, prin constituirea
circumscripţiei Străinătatea (cu 2 senatori şi 4 deputaţi).
În fine, deşi sistemul electoral practicat pentru
alegerea parlamentarilor nu a fost schimbat, rămânând de tip RP (reprezentare
proporţională), legislaţia electorală a cunoscut numeroase variaţii. Pe scurt,
până în 2015, au funcţionat patru legi electorale: Decretul-lege nr. 92/1990,
Legea nr. 68/1992, care a introdus pragul electoral legal de 3%, Legea
373/2004, care a consfiinţit valoarea de 5% a pragului electoral legal, Legea
35/2008, cunoscută sub numele de legea votului uninominal. Consecinţa
introducerii alegerii deputaţilor şi senatorilor în circumscripţii uninominale,
ca o condiţie a „reforme politice”, a fost în fapt creşterea numărului de
parlamentari, creştere modestă în 2008, dar masivă în 2012, când parlamentul a
cunoscut o extindere cu 25%, fiind aleşi în plus 118 deputaţi şi senatori
(peste numărul rezultat din aplicarea normei de reprezentare). În anul 2015,
acest sistem a fost abandonat, noua lege electorală, nr. 2008/2015, restaurând
votul pe liste de partid închise.
