Alegerile din colegiul nr. 1 Bucureşti s-au încheiat. Ştim rezultatul: Stroe – 70%, Prigoană jr. – 30%. Pentru mine, e oarecum surprinzătoare victoria detaşată a candidatului PNL în faţa celui al PD-L (al lui Traian Băsescu), în condiţiile politice pe care le ştim.
Dar, cu atât mai mult, trebuie să spun că deznodământul acestui scrutin este o victorie pentru democraţia românească. De ce? În esenţă, pentru că modelul politic Băsescu a fost invalidat. Cel oligarhic, cum îl prefigura chiar europarlamentarul pedelist Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice.
Altfel, alegerile parţiale legislative ridică numeroase probleme, unele dintre ele reliefate de cele desfăşurate duminică.
Problema de principiu o reprezintă măsura diferită de alegere a parlamentarilor. Reamintesc că scrutinul legislativ este, în continuare, unul de tip proporţional. Modificarea adusă în 2008 a vizat doar procedura de vot, respectiv înlocuirea listelor blocate cu candidaturi uninominale, nu şi regula de alocare a mandatelor. E drept, introducerea votului uninominal a făcut ca unul din patru parlamentari să obţină mandatul după principiul majorităţii absolute (peste 50% din voturile exprimate în colegiul uninominal respectiv), dar, pe de altă parte, ceilalţi trei, adică 75% din numărul total al parlamentarilor, au câştigat mandatul după regula generală a proporţionalităţii. În plus, atât de blamata câştigare a mandatelor de candidaţi situaţi pe poziţia a doua sau a treia (de pe o listă ordonată descrescător în funcţie de voturile obţinute la nivelul circumscripţiei electorale), nu este decât consecinţa corectării abaterii de la proporţionalitatea alegerilor generată de cele 25% dintre mandate alocate în mod majoritar.
Dar regula proporţionalităţii, chiar alterată de votul uninominal, nu se mai aplică la alegerile parţiale. Aşa o spune legea. Alegerile parţiale se desfăşoară după un scrutin majoritar cu un tur, adică ce nu impune condiţia atingerii majorităţii de 50%+1 din voturi (numit ştiinţific scrutin pluralitar), precum cel folosit, din 2008, la alegerea preşedinţilor CJ.
Aşadar, legea electorală (ce codifică juridic sistemul electoral) lucrează cu două unităţi de măsură: una aplicată la alegerile generale, cealaltă la alegerile parţiale. Consecinţele? Pe de-o parte, devine mai facil să obţi un mandat de parlamentar la alegerile parţiale decât la cele generale. Pe de alta, încă mai grav, se introduce o discriminare între parlamentari, altfel spus, împărţirea lor în două categorii în funcţie de legitimitatea electorală, precum clasele la trenuri sau, pe vremuri, la tramvaie. Deocamdată, din cea de-a doua categorie face parte doar Radu Stroe (ales totuşi cu peste 50% din voturi, în condiţiile în care au fost doar doi candidaţi), dar numărul lor va creşte.
Probabil la fel de importantă este o altă discriminare, culmea, tot legală: cea care blochează accesul în competiţie al candidaţilor care nu aparţin partidelor parlamentare, iar recentul scrutin parţial a demonstrat-o fără putinţă de tăgadă.
Soluţia firească o reprezintă repararea de urgenţă a legii pentru alegerea parlamentarilor, care, oricum, a fost amendată prin numeroase ordonanţe de urgenţă ale guvernului. În fapt, este nevoie de o cu totul altă lege, clară, coerentă şi nediscriminatorie. Mă tem însă că, autoamăgiţi de teza modernizării statului pe care o înţeleg doar într-un mod mecanic, decidenţii politici vor schimba lucrurile, dacă totuşi o vor face, într-o direcţie opusă.
Dar, cu atât mai mult, trebuie să spun că deznodământul acestui scrutin este o victorie pentru democraţia românească. De ce? În esenţă, pentru că modelul politic Băsescu a fost invalidat. Cel oligarhic, cum îl prefigura chiar europarlamentarul pedelist Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice.
Altfel, alegerile parţiale legislative ridică numeroase probleme, unele dintre ele reliefate de cele desfăşurate duminică.
Problema de principiu o reprezintă măsura diferită de alegere a parlamentarilor. Reamintesc că scrutinul legislativ este, în continuare, unul de tip proporţional. Modificarea adusă în 2008 a vizat doar procedura de vot, respectiv înlocuirea listelor blocate cu candidaturi uninominale, nu şi regula de alocare a mandatelor. E drept, introducerea votului uninominal a făcut ca unul din patru parlamentari să obţină mandatul după principiul majorităţii absolute (peste 50% din voturile exprimate în colegiul uninominal respectiv), dar, pe de altă parte, ceilalţi trei, adică 75% din numărul total al parlamentarilor, au câştigat mandatul după regula generală a proporţionalităţii. În plus, atât de blamata câştigare a mandatelor de candidaţi situaţi pe poziţia a doua sau a treia (de pe o listă ordonată descrescător în funcţie de voturile obţinute la nivelul circumscripţiei electorale), nu este decât consecinţa corectării abaterii de la proporţionalitatea alegerilor generată de cele 25% dintre mandate alocate în mod majoritar.
Dar regula proporţionalităţii, chiar alterată de votul uninominal, nu se mai aplică la alegerile parţiale. Aşa o spune legea. Alegerile parţiale se desfăşoară după un scrutin majoritar cu un tur, adică ce nu impune condiţia atingerii majorităţii de 50%+1 din voturi (numit ştiinţific scrutin pluralitar), precum cel folosit, din 2008, la alegerea preşedinţilor CJ.
Aşadar, legea electorală (ce codifică juridic sistemul electoral) lucrează cu două unităţi de măsură: una aplicată la alegerile generale, cealaltă la alegerile parţiale. Consecinţele? Pe de-o parte, devine mai facil să obţi un mandat de parlamentar la alegerile parţiale decât la cele generale. Pe de alta, încă mai grav, se introduce o discriminare între parlamentari, altfel spus, împărţirea lor în două categorii în funcţie de legitimitatea electorală, precum clasele la trenuri sau, pe vremuri, la tramvaie. Deocamdată, din cea de-a doua categorie face parte doar Radu Stroe (ales totuşi cu peste 50% din voturi, în condiţiile în care au fost doar doi candidaţi), dar numărul lor va creşte.
Probabil la fel de importantă este o altă discriminare, culmea, tot legală: cea care blochează accesul în competiţie al candidaţilor care nu aparţin partidelor parlamentare, iar recentul scrutin parţial a demonstrat-o fără putinţă de tăgadă.
Soluţia firească o reprezintă repararea de urgenţă a legii pentru alegerea parlamentarilor, care, oricum, a fost amendată prin numeroase ordonanţe de urgenţă ale guvernului. În fapt, este nevoie de o cu totul altă lege, clară, coerentă şi nediscriminatorie. Mă tem însă că, autoamăgiţi de teza modernizării statului pe care o înţeleg doar într-un mod mecanic, decidenţii politici vor schimba lucrurile, dacă totuşi o vor face, într-o direcţie opusă.
