Hora Unirii la hotelul Concordia (din Bucuresti)

Revin cu o postare de fix acum 1 an, in ideea ca poate mesajul meu va fi receptionat.

Hora Unirii la hotelul Concordia 

   Orice manual de istorie a României ne spune, cu condiția de a-l deschide, cum s-a realizat Unirea. Dați-mi voie să reamintesc, pe scurt, cum au stat lucrurile

În noul context geopolitic european rezultat al Războiului Crimeii (1853-1856), principatele Ţării Româneşti şi Moldovei, al căror statut devenise o problemă a echilibrului european, au intrat sub garanţia colectivă a celor șapte puteri: Turcia, Franţa, Anglia, Prusia, Austria, Rusia şi Sardinia. Conform Tratatului de pace de la Paris (1856), care stabilise că populaţia celor două principate va fi consultată cu privire la statutul şi organizarea lor statală, divanurile ad-hoc, alese în 1857, au cerut unirea Ţării Româneşti şi Moldovei într-un singur stat numit România, condus de un principe dintr-o dinastie europeană, cu autonomie şi neutralitate. Totuși, Conferinţa de pace de la Paris din 1858 a hotărât ca Moldova și Țara Românească să rămână entități politice distincte, deși sub forma unei uniuni de state – având numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești –, fiecare cu domnitorul și adunarea sa proprii și având ca singure instituții comune Curtea de Casație și Comisia Centrală pentru elaborarea legilor de interes comun. Întrucât Convenția de la Paris nu interzicea în mod expres aceleiași persoane să fie domnitor în ambele principate, unioniștii l-au ales pe colonelul Alexabdru Ioan Cuza, mai întâi la Iași, pe 5 ianuarie 1859, și apoi, la București, pe 24 ianuarie 1859. Procedând în acest fel, românii au pus Europa în faţa faptului împlinit al naşterii noului stat, recunoscut în cele din urmă de toate puterile garante.

În mod firesc, deci, sărbatorim Unirea pe 24 ianuarie, ziua dublei alegeri a lui Cuza. Foarte bine. Numai că tradiția politică, postcomunistă cel puțin, se arată a fi paralelă cu istoria, pentru simplul fapt că Unirea s-a înfăptuit, e drept, pe 24 ianuarie, dar nu l-a Iași, ci la București. Asta-i realitatea istorică!

Desigur, putem juca Hora Unirii la Iași, locul de unde s-a dat startul alegerii lui Cuza, după cum o putem juca la Focșani, la București sau în orice alt loc în care dorim să sărbătorim acest eveniment care echivalează cu actul politic al nașterii statului român.

Dar mai la firesc mi se pare a-l sărbătorii pe 5 ianuarie (o dată, de altfel, complet ștearsă din memoria noastră istorică) la Iași, în Piața Unirii, și pe 24 ianuarie la București. În ce loc? Păi tocmai în acel loc în care s-a produs evenimentul din urmă cu 153 de ani.

Din fericire mai putem face acest lucru. Încă. Clădirea fostului Hotel Concordia, de pe strada Smârdan, unde s-a produs dubla alegere a lui Cuza se încăpățânează să reziste timpurilor, chiar dacă într-un anonimat istoric, cultural și turistic spart numai de o modestă placa comemorativă, dar și aceea nu prea vizibilă.

Așadar, stimați politicieni români, amintiți-vă măcar în această zi de Hotelul Concordia, „maternitatea” statului român modern, și faceți-i o vizită. Poate așa vă veți gândi să-i redați acestei clădiri importanța pe care o merită și pe care, în realitate, o are. Poate așa veți face acest necesar și patriotic act de reparație istorică.

Stimați politiceni români, câte dintre statele contemporane au privilegiul de a putea arăta cetățenilor lor și cetățenilor lumii locul unde s-a nascut acel stat? E bine, statul român are acest privilegiu, de care, însă, în mod absolut paradoxal, preferă să nu fie mândru.

Și poate n-ar strica, dacă tot se vorbește despre dialog zilele acestea, ca Puterea și Opoziția să se întâlnească tocmai la Hotelul Concordia, al cărui nume îi poate inspira pentru a ajunge la acel mult dorit pact național. Ar avea de câștigat politicenii, am câștiga noi, cetățenii, ar avea de câștigat România.

Hai să dăm mână cu mână pentru Hotelul Concordia!