Friday 18 May 2012

AEP există! Dar cât ne costă?

     De câteva zile am putut remarca la televizor o serie de clipuri care ne îndeamnă să venim la vot pe 10 iunie și care ne explică tehnica votarii. Am putut remarca, mai ales, faptul că acestea sunt asumate de Autoritatea Electorală Permanentă, o instituție fantomatică, dar care, iată, ne dă dovada că, totuși, viețuiește. 
    Acum, desigur, orice inițiativă care vine în sprijinul îmbunătățirii participării la vot și a asigurării corectitudinii procesului electoral este binevenită. Mă asteptam însă la mai mult din partea AEP, nu un ong oarecare, deși, am toată considerația pentru astfel de forme de activism social, ci o ditamai instituția care are atribuții expres menționate de lege. Dar dacă, totuși, AEP atâta a reușit să producă, sunt gata să-i apreciez inițiativa, cu o singură condiție: să aflu și care au fost costurile acestui efort publicitar. De altfel, fiind instituție publică, AEP este obligată, în spiritul principiului transparenței, să comunice publicului astfel de informații. 
     Așadar, câți bani publici au alimentat această campanie și care sunt efectele estimate raportate la costuri? Și, în general, cam cât ne costă existența acestei instituții fantomatice?

Thursday 17 May 2012

Nou ministru la Educatie

     Epopeea numirii unui ministru la Educaţie deşi spectaculoasă, nu este şi inedită. Să ne amintim ca la sfârşitul lui 2008-începutul lui 2009, guvernul de atunci - PD-L + PSD - a avut dificultăţi majore în a numi un ministru la Interne şi Administraţie. După două încercări eşuate, postul a fost peluat de pesedintul Nica, acesta deţinând deja poziţia de vice-premier. O soluţie provizorie, dar care a funcţionat până la sfârşitul acelui guvern, sfârşit legat chiar de demiterea acestui ministru.
     Ca şi atunci, şi acum, premierul (deşi cu totul altul) a recurs, în cele din urma, tot la o soluţie provizorie, şi, tot după două încercări eşuate, a numit un interimar la Educaţie. Reamintesc, că legea fundamentala îi permite un provizorat de 45 de zile.
   Faţă de aceasta situatie, si dorind a ajuta guvernul Romaniei, vin cu o propunere. Care este simpla si, totodată, fireasca. 
    Aşadar, Domnule prim-ministru Ponta, nominalizaţi ca ministru la Educaţie o persoană normală, adică un profesionist al domeniului, cu experienţă didactică, dar care, pe de alta parte, să nu aibă nici un fel de incompatibilitate, legală sau morală, nefiind nici membru de partid, nici sindicalist, nici ong-ist, nici ales local sau naţional. Spre exemplu, eu unul, profesor universitar, cu o cariera exclusiv în domeniul învăţământului, fară partid şi fără alte obligaţii, sunt gata să mă sacrific pentru binele patriei! Dar, cu siguranţa, veţi putea găsi numeroşi alţi posibili candidaţi care să corespundă acestui portret-robot.
    Desigur, pot înţelege că interimatul decis de domnul premier Ponta la Educaţie este formula ce permite aşteptarea  verdictului din justitie în cazul incompatibilitătţi doamnei Andronescu. Dar chiar şi aşa, cu toată consideraţia pentru doamna ex-ministru, soluţia pe care am avansat-o rămâne cea viabila.