Partidul Naţional
Liberal, primul şi cel mai vechi partid din România modernă, constituit în
1875, al cărui nume este indiscutabil legat de marile momente ale istoriei
antecomuniste, şi-a făcut reapariţia în viaţa politică la începutul lui 1990,
după 43 de ani de la interzicerea sa de către regimul comunist. Pe 15 ianurie
1990, Tribunalul Muncipiului Bucureşti a oficializat existenţa noului PNL, al
patrulea partid constituit legal în România postcomunistă.
De atunci, în fruntea
partidului s-au succedat nouă președinți. Când și cum au fost aleși aceștia.
Care au fost principalele lor realizări, dar și nerealizări politice? Cum a
evoluat partidul liberalilor sub conducerea acestora? Sunt întrebările la care
îmi propun să răspund într-un serial istoric ale cărui episoade sunt dedicate
fiecăruia din cele nouă mandate.
Klaus Iohannis – al doilea președinte PNL
neliberal (2014)
Ieşirea de la guvernare a PNL în
februarie 2014 a fost însoţită de un gest politic cu totul inedit venit din
partea preşedintelui Antonescu, considerat de mulţi drept sinucidere politică:
acesta a anunţat, pe 26 martie 2014, că se retrage din fruntea partidului şi,
deci, din postura de prezidenţiabil al PNL. Gestul său a fost urmat de cel al
prim-vicepreşedintelui liberal, Klaus Iohannis.
Totuși, într-o conjunctură politică
incertă, Klaus Iohannis a revenit asupra deciziei sale, preluând conducerea
PNL, ca preşedinte interimar, din 2 iunie, şi, în urma Congresului PNL din 28
iunie[1], ca
preşedinte plin, votat de peste 90% dintre participanţii[2].
Astfel, pentru a doua oară liberalii îşi alegeau un preşedinte ne-liberal.
Klaus Iohannis, primar al Sibiului din 2004, din partea FDGR, organizaţie pe
care o şi prezida, a intrat în PNL în 2013, ocupând direct poziţia de
prim-vicepreşedinte, fără însă a renunţa la calitatea de membru FDGR, ci numai
la cea de preşedinte al acestei organizaţii, pentru ca un an mai târziu să îi
succeadă celui care l-a propulsat în „politica mare”, atât în fruntea
partidului, cât şi în bătălia prezidenţială.
Klaus Iohannis (n. 1959)
O lună mai târziu, președintele Iohannis
și-a pus semnătura, alături de cea a lui Vasile Blaga, pe actul de constituire
a noului PNL, cu ocazia congresului comun PNL-PDL care a oficializat fuziunea
dintre cele două partide, sub numele de Partidul Național Liberal. Procesul de
fuziune urma să se încheie în 2017. Până atunci, conducerea noului PNL va fi
asigurată de liderii PNL și PDL, aceștia având poziția oficială de
co-președinți.
Devenit candidat prezidențial al
tandemului PNL-PDL, Klaus Iohannis s-a confruntat cu Victor Ponta în competiția
pentru ocuparea funcției supreme în stat. Fără a fi fost creditat cu şansa
întâi, inclusiv pentru stilul său laconic de comunicare, a devenit noul
preşedinte al României în urma alegerilor din 2-16 noiembrie 2014. Şi încă cu
un scor electoral apreciat în general ca surprinzător de categoric: dacă în
primul tur de scrutin liderul PNL a adunat numai 2.881.406 de voturi (30,37%),
în turul decisiv a reuşit dublarea susţinerii sale populare, 6.288.769 (54,43%)
dintre alegători preferându-l lui Victor Ponta.
Conform Constituției, Iohannis a trebuit
să se retragă din PNL și, implicit, din poziția de președinte al liberalilor,
astfel, că mandatul său de președinte (formal) al liberalilor a durat numai șase
luni.
Ultimul său gest ca preşedinte al PNL a
fost să o desemneze pe Alina Gorghiu moştenitoarea sa politică, prima femeie
preşedinte din istoria de 140 de ani a PNL, confirmată în fruntea partidului prin
decizia BPN din 18 decembrie 2014.
No comments:
Post a Comment