DUPĂ ZECE LUNI

 

    Pe 24 februarie 2022, Rusia șoca Europa, și nu numai, prin atacarea neprovocată și ilegitimă a Ucrainei, locuită de cei pe care, probabil cinic, chiar Vladimir Putin îi considera ca fiind un „popor frate”. Războiul de agresiune declanșat de puterea de la Kremlin împotriva unui stat independent contravine nu doar bunului-simț sau logicii păcii, ci și întregului eșafodaj juridic al dreptului internațional, Rusia punându-se în acest fel în afara lumii civilizate.

Dar războiul, odată declanșat, a avut și continuă să aibă urmări tragice. Deși este încă dificil de stabilit cu exactitate numărul exact al victimelor din rândul populației ucrainene, se estimează că războiul a provocat moartea a circa 10.000 de civilii ucraineni și peste 20.000 de militari; totodată, mai bine de un sfert din populația țării a părășit Ucraina, fugind din calea războiului, în timp ce peste un milion de civili, în mare parte copii, au fost strămutați cu forța în Rusia de către forțele invadatoare; la toate acestea se adaugă criza umanitară provocată de agresor, în special ca urmare a atacurilor deliberate împotriva localităților, a obiectivelor civile și a infrastructurii critice a țării.

În același timp, ca răspuns al lumii libere la agresiunea Rusiei, Occidentul în ansamblu s-a mobilizat în efortul consecvent de a sprijini Ucraina pentru a face față atacurilor militare ordonate de puterea de la Kremlin. Cel mai recent exemplu în acest sens îl reprezintă cel de al nouă pachet de sancțiuni la adresa Rusiei aprobat de Consiliul European în cadrul reuniunii din 15 decembrie, ca răspuns la „războiul ilegal al Rusiei impotriva Ucrainei” și „în mod special având în vedere că Rusia vizează în mod deliberat civilii și infrastructura civilă, încercând să paralizeze țara la începutul iernii”. În linii mari, acest al nouălea pachet de sancțiuni înseamnă extinderea listei entităților și persoanelor care fac obiectul înghețării activelor, ca și extinderea interdicțiilor privind tranzacțiile financiare pentru băncile ruse, introducerea de noi restricții la exportul produselor ce pot contribui la consolidarea capacității militare a Rusiei, măsuri economice împotriva sectoarelor energetic și minier din Rusia, dar și a exporturilor de materiale sensibile militar către orice țară terță, precum Iranul, atunci când există suspiciunea că pot fi utilizate miliatar de Rusia. Trebuie adăugat că  pachetul completează interdicția totală impusă de UE asupra importurilor de țiței rusesc transportat pe mare, ca și plafonarea mondială a prețului petrolului convenită cu partenerii G7, măsuri aplicate deja din 5 decembrie.    

Au trecut însă 10 luni de la declanșarea acestei agresiuni militare, iar europenii au trebuit să se obișnuiască cu această realitate, greu de imaginat până atunci. Este și concluzia unui recent studiu realizat în Franța de Istitut français d’opinion publique (IFOP). „Opinia publică și-a interiorizat amplu faptul că războiul are să dureze și că 2023 va fi un an tensionat pe toate planurile”, după cum apreciază directorul IFOR, Frédéric Dabi. Cu toate acestea, într-o proporție foarte mare, francezii se arată arată îngrijorați de războiul din Ucraina, majoritatea măsurată de sondajul IFOR atingând 83% din cei chestionați. E drept, este ușor mai redusă comparativ cu majoritatea consemnată în martie – circa 92%, însă scăderea poate fi pusă mai degrabă pe seama rutinării războiului; dar, oricum, 83% reprezintă o majoritate puternică, care sugerează că, practic, întreaga populație este preocupată de existența acestui conflict armat în Europa. Îngrijorarea este întreținută chiar de percepția că războiul este de durată, jumătate dintre cei intervievați neputând indica un termen al încetării războiului, în timp ce doar unul din cinci respondenți avansând anul 2024 ca posibil final al conflictului. Oricum, așa cum reiese din studiu, circa 70% dintre francezi se pronunță pentru o soluționare diplomatică a războiului. Cu cuvintele directorului IFOR, ideea că „țara agresată militar trebuie să sfârșească cu orice preț să învingă inamicul nu este majoritară”. Probabil că așa se și explică nuanțele din discursul public al președintelui Franței cu privire la posibile negocieri de pace dintre Rusia și Ucraina. Știm, bunăoară, că Emmanuel Macron a fost criticat de liderii ucraineni și europeni pentru recenta sa declarație, de la începutul lunii decembrie, atunci când a vorbit despre garanții de securitate ce ar trebui oferite Rusiei. Președintele Macron s-a apărat însă, reiterând: „Ziua păcii va implica negocieri. În primul rând pentru garanții pentru Ucraina, pentru integritatea sa teritorială, pentru securitatea sa pe termen lung. Dar și pentru Rusia, ca parte la un tratat de armistițiu și pace.” De altfel, așa cum ne indică datele IFOR, Emmanuel Macron este obligat electoral să susțină calea diplomatică a încetării conflictului armat din Ucraina din moment ce alegătorii principalilor lui adversari se pronunță majoritar pentru această soluție: 69% dintre votanții lui Jean-Luc Melenchon, 77% dintre cei care o preferă pe Marine Le Pen și 88% dintre susținătorii lui Eric Zemmour. Dar, preocupați de existența războiului și favorabili unei soluții negociate, francezii, în marea lor majoritate (circa 77%) nu doresc oprirea furnizării de armament către Ucraina.

În bună parte, concluziile sondajului IFOR pot fi extinse la nivelul întregii Europe, căci, după zece luni de război la granițele Uniunii, cu consecințe dramatice în ceea ce privește pierderile umane și materiale, apare firească atât îngrijorarea europenilor, cât și susținerea lor pentru ajutorul acordat statului agresat, susținere care, în fapt, sporește șansele Ucrainei de pune capăt războiului prin victoria sa militară.