Pe 24 februarie 2022, Rusia șoca
Europa, și nu numai, prin atacarea neprovocată și ilegitimă a Ucrainei, locuită
de cei pe care, probabil cinic, chiar Vladimir Putin îi considera ca fiind un
„popor frate”. Războiul de agresiune declanșat de puterea de la Kremlin
împotriva unui stat independent contravine nu doar bunului-simț sau logicii
păcii, ci și întregului eșafodaj juridic al dreptului internațional, Rusia
punându-se în acest fel în afara lumii civilizate.
Dar războiul,
odată declanșat, a avut și continuă să aibă urmări tragice. Deși este încă
dificil de stabilit cu exactitate numărul exact al victimelor din rândul
populației ucrainene, se estimează că războiul a provocat moartea a circa
10.000 de civilii ucraineni și peste 20.000 de militari; totodată, mai bine de
un sfert din populația țării a părășit Ucraina, fugind din calea războiului, în
timp ce peste un milion de civili, în mare parte copii, au fost strămutați cu
forța în Rusia de către forțele invadatoare; la toate acestea se adaugă criza
umanitară provocată de agresor, în special ca urmare a atacurilor deliberate
împotriva localităților, a obiectivelor civile și a infrastructurii critice a
țării.
În același timp,
ca răspuns al lumii libere la agresiunea Rusiei, Occidentul în ansamblu s-a
mobilizat în efortul consecvent de a sprijini Ucraina pentru a face față
atacurilor militare ordonate de puterea de la Kremlin. Cel mai recent exemplu
în acest sens îl reprezintă cel de al nouă pachet de sancțiuni la adresa Rusiei
aprobat de Consiliul European în cadrul reuniunii din 15 decembrie, ca răspuns
la „războiul ilegal al Rusiei impotriva Ucrainei” și „în mod special având în
vedere că Rusia vizează în mod deliberat civilii și infrastructura civilă,
încercând să paralizeze țara la începutul iernii”. În linii mari, acest al
nouălea pachet de sancțiuni înseamnă extinderea listei entităților și
persoanelor care fac obiectul înghețării activelor, ca și extinderea
interdicțiilor privind tranzacțiile financiare pentru băncile ruse,
introducerea de noi restricții la exportul produselor ce pot contribui la
consolidarea capacității militare a Rusiei, măsuri economice împotriva
sectoarelor energetic și minier din Rusia, dar și a exporturilor de materiale
sensibile militar către orice țară terță, precum Iranul, atunci când există
suspiciunea că pot fi utilizate miliatar de Rusia. Trebuie adăugat că pachetul completează interdicția totală
impusă de UE asupra importurilor de țiței rusesc transportat pe mare, ca și
plafonarea mondială a prețului petrolului convenită cu partenerii G7, măsuri
aplicate deja din 5 decembrie.
Au trecut însă 10
luni de la declanșarea acestei agresiuni militare, iar europenii au trebuit să
se obișnuiască cu această realitate, greu de imaginat până atunci. Este și
concluzia unui recent studiu realizat în Franța de Istitut français
d’opinion publique (IFOP). „Opinia publică și-a interiorizat amplu faptul
că războiul are să dureze și că 2023 va fi un an tensionat pe toate planurile”,
după cum apreciază directorul IFOR, Frédéric Dabi. Cu toate acestea, într-o
proporție foarte mare, francezii se arată arată îngrijorați de războiul din
Ucraina, majoritatea măsurată de sondajul IFOR atingând 83% din cei
chestionați. E drept, este ușor mai redusă comparativ cu majoritatea consemnată
în martie – circa 92%, însă scăderea poate fi pusă mai degrabă pe seama
rutinării războiului; dar, oricum, 83% reprezintă o majoritate puternică, care
sugerează că, practic, întreaga populație este preocupată de existența acestui conflict
armat în Europa. Îngrijorarea este întreținută chiar de percepția că războiul
este de durată, jumătate dintre cei intervievați neputând indica un termen al
încetării războiului, în timp ce doar unul din cinci respondenți avansând anul
2024 ca posibil final al conflictului. Oricum, așa cum reiese din studiu, circa
70% dintre francezi se pronunță pentru o soluționare diplomatică a războiului.
Cu cuvintele directorului IFOR, ideea că „țara agresată militar trebuie să
sfârșească cu orice preț să învingă inamicul nu este majoritară”. Probabil că
așa se și explică nuanțele din discursul public al președintelui Franței cu
privire la posibile negocieri de pace dintre Rusia și Ucraina. Știm, bunăoară,
că Emmanuel Macron a fost criticat de liderii ucraineni și europeni pentru
recenta sa declarație, de la începutul lunii decembrie, atunci când a vorbit
despre garanții de securitate ce ar trebui oferite Rusiei. Președintele Macron
s-a apărat însă, reiterând: „Ziua păcii va implica negocieri. În primul rând
pentru garanții pentru Ucraina, pentru integritatea sa teritorială, pentru
securitatea sa pe termen lung. Dar și pentru Rusia, ca parte la un tratat de
armistițiu și pace.” De altfel, așa cum ne indică datele IFOR, Emmanuel Macron
este obligat electoral să susțină calea diplomatică a încetării conflictului
armat din Ucraina din moment ce alegătorii principalilor lui adversari se
pronunță majoritar pentru această soluție: 69% dintre votanții lui Jean-Luc
Melenchon, 77% dintre cei care o preferă pe Marine Le Pen și 88% dintre
susținătorii lui Eric Zemmour. Dar, preocupați de existența războiului și
favorabili unei soluții negociate, francezii, în marea lor majoritate (circa
77%) nu doresc oprirea furnizării de armament către Ucraina.
În bună parte, concluziile
sondajului IFOR pot fi extinse la nivelul întregii Europe, căci, după zece luni
de război la granițele Uniunii, cu consecințe dramatice în ceea ce privește
pierderile umane și materiale, apare firească atât îngrijorarea europenilor, cât
și susținerea lor pentru ajutorul acordat statului agresat, susținere care, în
fapt, sporește șansele Ucrainei de pune capăt războiului prin victoria sa
militară.
No comments:
Post a Comment