În Bulgaria și România, dar nu numai, s-a
discutat și s-a scris mult despre deciziile Consiliului JAI din 8-9 decembrie.
Cum bine știe întreaga Europă, pe agenda Consiliului s-au aflat și cererile de
admitere în zona Schengen a trei state – Croația și, la pachet, Bulgaria și
România. La fel de bine se știe că ședința Consiliul din 8 decembrie s-a soldat
cu două decizii opuse, anticipate de poziționările cunoscute ale
participanților: pe de-o parte, Croația a fost primită în spațiul european al
circulației libere, în timp ce voturile împotrivă ale Austriei și Țărilor de
Jos au lăsat Bulgaria și România în afara acestui spațiu. Pe scurt, zona
Schengen a fost lărgit, deși nu în măsura dorită de toți pretendenții.
În
fapt însă, mai nimeni nu a subliniat aspectul pozitiv al deciziei Consiliului
privind extinderea spațiului Schengen prin cuprinderea Croației, comunicarea
publică concentrându-se, dimpotrivă, pe neprimirea Bulgariei și României. Nu
doar oficialii de la Sofia și București, dar și liderii Uniunii Europene s-au
arătat nemulțumiți și chiar dezamăgiți de opoziția Austriei și Țărilor de Jos
față de admiterea Bulgariei și României, reiterând faptul că cele două țări
îndeplinesc toate condițiile privind apartenența la spațiul Schengen.
Declarațiile politice, comunicatele oficiale, pozițiile exprimate în media,
toate acestea au insistat asupra veto-ului exprimat de Austria, în mod special,
și Țările de Jos. În acest fel s-a indus opiniei publice europene ideea că nu
Bulgaria și România au eșuat în încercarea lor, îndreptățită de altfel, de a
deveni membri ai spațiului Schengen, ci Consiliul JAI și Uniunea Europenă în
ansamblu au eșuat în ceea ce privește politica de extindere a zonei europene de
liberă circulație.
Eșecul,
s-a spus și s-a scris, s-a datorat Austriei și Țărilor de jos, dar în mod
deosebit celei dintâi. Acuzată din toate părțile, Austria a devenit practic
inamicul nr. 1 al politicii de extindere a spațiului Schengen. A contribuit la
consolidarea acestei opinii chiar argumentația Vienei. Cancelarul Nehammer a
susținut că „nu va exista o extindere atât timp cât frontiera externă nu este
protejată în mod eficient. Politica de azil eșuată a UE a cauzat această
situație”. În sprijinul poziției sale, Karl Nehammer a invocat faptul că
„75.000 de străini ajung neînregistrați în estul Austriei”, tranzitând regiunea
Balcanilor de Vest, iar aceasta este o
„problemă de securitate” a Austriei și Uniunii ce trebuie rezolvată odată, dar
înainte de extinderea spațiului Schengen.
Argumentul
migranților ilegali, invocat și de ministrul de interne Gerhard Karner la
Consiliul JAI ca bază a poziției Austriei și, în consecință, a votului dat, a
fost însă demontat chiar de același ministru atunci când a votat pentru
admiterea Croației dar împotriva Bulgariei și României, care, trebuie spus, nu
aparțin Balcanilor de Vest. Practic, prin poziția reprezentantului său,
guvernul austriac a operat cu două măsuri, cu două standarde diferite, tratând
discriminatoriu țările candidate. În mod firesc astfel, s-a speculat asupra
motivelor „reale” ale deciziilor luate de Viena, cel mai adesea fiind invocate
interesele comerciale, de business.
În consecință,
media din Bulgaria și România a fost inundată de un val de acuzații la adresa
Austriei și, totodată, de îndemnuri la boicotarea afacerilor austriece din
aceste țări. O atitudine emoțională, s-a spus, pe măsura dezamăgirii generate
de eșecul admiterii în spațiul Schengen (la care bulgarii și românii aspiră de mai
bine de un deceniu). Numai că emoția a fost dublată de acțiuni concrete. Bunăoară,
oameni de afaceri din ambele state au anunțat că renunță la relațiile
comerciale cu firmele cu capital austriac. Mai mult chiar, diverși oficiali de
la Sofia și București au vorbit despre o posibilă boicotare a acțiunilor
politice ale Vienei.
Dar
probabil că efectul colateral cel mai important al votului dat de
reprezentanții Austriei și Țărilor de Jos în cadrul Consiliului JAI din 8
decembrie este cel care vizează unitatea și solidaritatea Uniunii Europene. Votului
negativ privind admiterea Bulgariei și României în spațiul Schengen a conturat
imaginea unei Uniuni divizate, căreia îi lipsește capacitatea deciziilor
consensuale, în special din cauza atitudinii rigide a Austriei. Desigur,
tehnic, Austria, ca de altfel orice stat membru al Uniunii, are dreptul de a
vota împotrivă și, deci, de a bloca o decizie în condițiile în care este
reglementată procedura unanimității. Numai că, de data aceasta, Austria s-a aflat
în contradicție totală cu opinia generală a Uniunii Europene, exprimată, pe
rând, de Parlamentul European, de Comisie și chiar de Partidul Popular European
din care face parte și OVP, partidului cancelarului Nehammer. De aici și
imaginea lipsei de unitate a Uniunii. Practic, prin acțiunile sale, guvernul de
la Viena a dinamitat unitatea Uniunii Europene, atât de necesară astăzi în
contextul critic al războiului de la granița de est a Europei.
No comments:
Post a Comment