Procesul de luare a deciziilor în cadrul unui
sistem democratic, așa cum este Uniunea Europeană, presupune existența și
funcționarea unui mecanism de tip consensualist, presupune negocieri între
factorii decizionali împlicați pentru găsirea celui mai bun compromis posibil. Așa
stau lucrurile și cazul deciziei privind adoptarea pachetului legislativ
„Pregătiți pentru 55%”, respectiv revizuirea standardelor privind emisiile de
CO2 în vederea reducerii emisiilor nete de gaze cu efect de seră
generate de autoturisme sau, cum în mod popular este tradusă finalitatea
acestui pachet legislativ, pentru renunțarea la motoarele cu ardere internă
începând cu anul 2035.
Mai întâi, să reamintim, pe scurt, principalele
două etape parcurse până acum în direcția implementării acestor propuneri
legislative. ale Comisiei. Primul pas concret a fost făcut în octombrie 2022,
odată cu realizarea acordului politic provizoriu dintre Consiliul și
Parlamentul European privind pachetul „Pregătiți pentru 55”. Un al doilea pas
important l-a reprezentat acordul Parlamentului pentru adoptarea măsurilor din acest
pachetul legislativ. În cadrul acestui proces, pe 14 februarie 2023,
europarlamentarii au adoptat, cu 340 voturi pentru, 279 împotrivă și 21 de
abțineri, acordul încheiat cu Consiliul privind revizuirea standardelor de
performanță aplicabile emisiilor de CO2 pentru autoturismele și
camionetele noi, respectiv pentru interzicerea producerii de automobile cu
motoare termice începând cu anul 2035.
Pasul decisiv, respectiv votul din Consiliu,
trebuia făcut pe 7 martie, dar mecanismul decizional s-a gripat. Dincolo de
opiniile critice ale unora dintre reprezentanții industriei auto europeană, susținătorii
pachetului „Pregătiți pentru 55%” s-au văzut confruntat cu opoziția puternică a
Germaniei. Prin vocea ministrului transporturilor, Volker Wissing, reprezentant
al Partidului Liber Democrat în guvernul de la Berlin, Germania a cerut
Comisiei revizuirea regulamentului adoptat pe 14 februarie, în sensul ca
producerea autoturismelor cu motoare termice să rămână posibilă și după
termenul limită din 2035 în condițiile utilizării combustibililor sintetici
(așa numiții e-combustibili). Deși nu contesta direct planul Green Deal,
Berlinul cerea instituirea unei expecții de la regula adoptată de Parlament. Germaniei
i s-au alăturat Italia și un număr de state din Europa de Est, precum Bulgaria,
Cehia, România și Polonia, solicitând exceptarea și a motoarelor cu
biocombustibili. Toate aceste state s-au constituit într-un grup suficient de
puternic pentru a determinarea amânarea pasului final cu privire la aplicarea pachetului
„Pregătiți pentru 55”.
Așadar, procesul decizional privind tranziția
la vehiculele non-termice, cu interdicția producerii acestora din 2035, a ajuns
într-un impas, probat de divizarea blocului comunitar în două tabere: de-o
parte, țările care susțin tranziția, precum Belgia, Danemarca, Irlanda, Spania,
Suedia sau Țările de Jos, grupate în jurul Franței, principalul sponsor politic
al proiectului; pe de alta, gruparea contestatarilor, compusă de Germania și
Italia, alături de Portugalia și de țările estice amintite mai sus. În plus,
miniștrii transporturilor din statele grupului contestatar s-au reunit la
Strasbourg, pe 13 martie, la inițiativa omologului ceh, Martin Kupka, pentru a
conveni o opoziție comună față de introducerea normelor Euro 7, pe fondul
disputelor cu privire la strategia Uniunii privind tranziția la vehiculele
non-termice.
Și totuși, așa cum au arătat săptămânile scurse
de atunci, a fost vorba nu despre griparea procesului decizional, decât poate în
aparență, ci, în fapt, despre continuarea negocierilor în vederea realizării
consensului necesar pentru ca Europa să atingă obiectivul de a fi pionierul
noii politici climatice globale. Un proces în care a intervenit și Asociația
Producătorilor Europeni de Automobile, care, prin vocea președintelui, Luca de
Meo, a avertizat europarlamentarii că „producătorii auto europeni se confruntă
cu o provocare asimetrică”, făcând referire la pierderea competitivătății în
fața concurenților din SUA și China, în condițiile în care subvențiile în UE
pentru autoturismele EV sunt în declin.
În cele din urmă, după discuții formale și
informale în cadrul Comisiei și la diferite niveluri instituționale europene,
s-a ajuns la un compromis, anunțat inițial de vicepreședintele Comisiei, Frans
Timmermans. Concret, acordul menține obiectivul Uniunii ca nivelul mediu al
emisiilor autoturismelor noi să scadă cu 100% în 2035 și, totodată, prevede că
vehiculele echipate cu motoare cu ardere internă pot fi înmatriculate după 2035
cu condiția să folosească combustibili neutri din punctul de vedere al
emisiilor de CO2. Este vorba despre combustibilii sintetici (e-combustibili), a
căror utilizare a fost susținuță de guvernul de la Berlin. E drept, deși firesc
în cadrul unui compromis, acordul nu a dat dreptate tutuor părților, excepția
privind utilizarea biocombustibililor, cerută, bunăoară de Italia, nefiind acceptată,
fapt care a alimentat nemulțumirea sponsorilor politici ai acestei excepții.
Este însă important de subliniat, fie și numai
dintr-o perspectivă pragmatică, că printr-un astfel de compromis, opoziția
Germaniei a putut fi înlăturată și, totodată, a putut fi depășită acea
minoritate (de 4 țări cu 35% din populația UE) care ar fi putut bloca decizia, deschizându-se
astfel calea spre aprobarea (și) de către Consiliu a noului regulament privind
tranziția verde și, ca atare, către împlementarea măsurilor pentru atingerea
acestui obiectiv climatic. Obiectiv deja asumat într-o serie de state, nu doar de
pe continentul nostru, precum Norvegia, care și-a propus să vândă numai mașini
cu zero emisii începând chiar cu 2025, sau Marea Britanie, Singapore și Israel,
pentru care anul limită pentru producerea motoarelor termice este 2030.
Reticența unor țări comunitare privind
implementarea noului acord privind soarta motorului termic va continua,
probabil, să se manifeste – de altfel, premierul Georgia Meloni a atenționat că
lupta pentru acceptarea biocombustibilior nu este pierdută, Italia continuând
să depună eforturi pentru a demonstra că și această tehnologie indeplinește
obiectivul emisiilor zero – dar semnificația acestui compromis nu poate fi
minimalizată. Dincolo de faptul că adaugă experiență procesului de luare a
deciziilor, comportamentul consensual este, în fapt, congruent modelului
instituțional și funcțional care stă la baza construcției comunității europene.
No comments:
Post a Comment