Alegeri parlamentare cu mize diferite în Bulgaria și Finlanda

 

Pentru cetățenii bulgari și finlandezi, prima duminică a lunii aprilie a avut aceeași semnificație electorală, reunindu-i la urne cu misiunea de a alege noile parlamente naționale. Contextele politice ale cele două procese electorale au fos însă diferite.

În Bulgaria, alegerile s-au desfășurat pe fondul instabilității politice care afectează țara în ultimii ani. În iunie trecut, guvernul de coaliție condus de Kiril Petkov, liderul noii formațiuni politice Continuăm Schimbarea (PP), guvern constituit după alegerile parlamentare anticipate de la sfârșitul anului 2021, a fost demis în urma succesului moțiunii de cenzură prezentate de principalul partid de opoziție, Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB).  Moțiunea de cenzură a fost votată de 123 de deputați din cei 240 ai parlamentului de la Sofia (respectiv 51,25%), incluzându-i și pe cei 20 de parlamentari ai partidului anti-sistem Există un Astfel de Popor, până atunci aliați ai premierului Petkov. Din 2 octombrie 2022, țara are un guvern interimar, condus de independentul Galb Donev, bazat pe suportul parlamentar al formațiunilor Continuăm Schimbarea, Partidul Socialist Bulgar și Bulgaria Democratică. Guvernul Donev a fost reconfirmat la începutul lunii februarie, după ce alegerile parlamentare anticipate din octombrie 2022 s-au soldat cu un nou rezultat indecis. Mandatul guvernului Donev a fost acela de a pregătii noul scrutin parlamentar anticipat, din 2 aprilie 2023 – cel de al cincilea în ultimii doi ani – de la care se aștepta, în sfârșit, formarea unei majorități parlamentare solide și, deci, constituirea unui guvern stabil. A fost atins acest obiectiv?

Să spunem, mai întâi, că la noile alegeri parlamentare s-au prezentat practic aceleași formațiuni politice ca și la precedentele momente electorale, fără apariția unui concurent surpriză, așa cum s-a întâmplat la scrutinul de la sfârșitul anului 2011, odată cu debutul politic al formațiunii Continuăm Schimbarea. Așa se explică, în bună măsură, și participarea redusă a cetățenilor, prezenți la urne într-o proporție de numai 40,63%, conform datelor oficiale. Pe axa centrală a confruntării electorale s-au aflat, din nou, cele două grupări politice pro-europene, despărțite însă de viziuni diferite asupra actului guvernării: Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei, alături de Uniunea Forțelor Democratice (SDS), respectiv Continuăm Schimbarea, cotate cu scoruri electorale apropiate. Reamintim că alianța GERB-SDS a câștigat alegerile de la sfârșitul lui 2022 cu 24,5% din voturi, la o diferență de 5 puncte procentuale față de PP, formațiunea victorioasă în ultimele alegeri din 2021, când a adunat 25,4% din voturi, cu 3 procente în fața GERB-SDS. 

Sondajele de opinie care au precedat noile alegeri parlamentare au anticipat aceeași competiție strânsă dintre cele două grupări politice, fără conturarea unui câștigător detașat, realitate confirmată de rezultatele scrutinului. Anunțată inițial, conform sondajelor de tip exit-poll, drept câștigătoarea alegerilor, cu un avans de circa un punct procentual în fața GERB-SDS, alianța dintre Continuăm Schimbarea și Bulgaria Democratică s-a clasat în final pe poziția a doua, fiind votată de 24,5% dintre participanții la scrutin și obținând 64 de mandate parlamentare (26,7%), așa cum a arătat numărătoarea completă a voturilor. În paranteză fie spus, dincolo de faptul să sondajele de opinie sunt totuși un instrument relativ de măsurare a opțiunilor electorale, cotarea mai bună a formațiunii Continuăm Schimbarea poate avea și o explicație de tip ideologic, respectiv orientarea reformatoare a acestei formațiuni. Prima poziție a ierarhiei electorale a revenit, așadar, alianței GERB-SDS, a fostului premier Boiko Borisov din perioada 2009-20013, arestat în 2022 sub acuzația de abuz de fonduri europene, susținută de 26,4% dintre votanți, reprezântând 69 de parlamentari (28,8%). În legislativul de la Sofia s-au calificat alte patru formațiuni politice, scoruri mai bune obținând formațiunea pro-rusă Renașterea – 14,2% din voturi, cu circa 5 procente în plus comparativ cu suportului său electoral din 2022 – și partidul minorității turce, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți – o prezență parlamentară constantă, cu 13,7% din voturi. Tehnic, GERB și SDS au câștigat alegerile, însă, în ansamblu, rezultatele nu au produs schimbarea preconizată, respectiv detașarea unui câștigător majoritar pentru a pune capăt instabilității politice prelungite din Bulgaria.

La prima vedere, situația din Bulgaria a fost reprodusă în urma alegerilor parlamentare din Finlanda. Într-adevăr, niciunul dintre principalii competitorii electorali nu s-a detașat ca un câștigător majoritar al scrutinului, în condițiile în care participarea la scrutin la situat la peste 68% din corpul electoral. Totodată, rezultatele au arătat că diferențele dintre ocupanții primelor trei poziții ale ierarhiei electorale sunt minore, sub 1% dintre voturile exprimate Concret, prima poziție a revenit Partidului Coaliției Naționale (KOK), cu 20,8% din voturi, urmat de formațiunea Adevărații Finlandezi (PS), votată de 20,1% dintre participanții la scrutin, și de Partidul Social Democrat Finlandez (SDP), ocupantul locului al treilea cu 19,9% dintre voturile exprimate. Ca atare, din totalul celor 200 de mandate ale parlamentului de la Helsinki, KOK și-a adjudecat 48 (24%), PS a obținut 46 (23%), iar SDP o ocupat 43 (21,5%). Completând tabloul alegerilor finlandeze, să spunem că alte șase formațiuni politice minore au ocupat mandate în legislativul finlandez, cea mai importantă dintre acestea, Centrul Finlandei (KESK), parte a coaliției de guvernare până în 2019, obținând puțin peste 11% din voturi, respectiv 23 de mandate (11,5%). În termenii științei politice, rezultatele alegerilor au confirmat că în Finlanda, la fel ca în Bulgaria, funcționează un sistem de partidul de tip multipartidist perfect (fără partid dominant), cu corolarul formatului guvernamental de tip coaliție multipartistă.

Cu toate acestea, practica politică finlandeză este diferită de cea bulgară, instabilitatea acută nefiind proprie țării nordice. Dimpotrivă, dacă avem în vedere contextul minoritar partidist și electoral, aici putem vorbi despre o stabilitate politică notabilă. Dovadă stă faptul că alegerile au fost convocate la termen, în legislatura 2019-2023 funcționând, practic, aceeași coaliție guvernamentală – compusă din cinci partide, în frunte cu SDP –, poziția de premier fiind deținută, din decembrie 2019, de Sanna Marin, înlocuitoarea lui Antti Rinne la conducerea social-democraților. În plus, creșterea relativă a suportului electoral al naționaliștilor din PS nu poate fi considerată drept o amenințare la adresa status-quo-ul politic finlandez, dacă avem în vedere dinamica acestei formațiuni din ultimul deceniu, respectiv clasarea ei constantă pe poziția a doua ierarhiei electorale, dar fără participarea la guvernare. E drept, partidul Sannei Marin a pierdut noile alegerile – și aceasta în ciuda  bunei administrări a pandemiei de COVID-19 și a aducerii țării în poziția de membru NATO (confirmată oficial la două zile după consumarea scrutinului) – însă înfrângerea stângii social-democrate în fața dreptei liberale nu este semnul instabilității politice, ci al răsturnării politice, formă specifică de materializare a alternanței la putere.

Desigur, și Finlanda, asemeni Bulgariei, are de trecut testul postelectoral al constituirii majorității parlamentare, care, având în vedere arhitectura minoritară a parlamentului, se anunță a fi unul dificil și cronofag. Cu diferența că Finlanda, așa cum ne-o dovedește experiența ei politică, deține know-how-ul unui astfel de proces, spre deosebire de Bulgaria, unde, în plus, miza specifică a acestui ultim scrutin o constituie înlăturarea instabilității guvernamentale.