Cu 32 de ani în urmă, trei dintre țările
est-europene proaspăt ieșite din lagărul comunist au decis să-și unească
eforturile de dezvoltare în cadrul unei structuri regionale de cooperare. Pe 15
februarie 1991, reuniți în cetatea medievală de la Visegrád, nu departe de Budapesta, președinții
Cehoslovaciei, Václav Havel, și Poloniei, Lech
Vałęsa, alături de prim-ministrul
Ungariei, József Antall au pus bazele Grupului
de la Visegrád. Conform declarației comune semnate de cei trei lideri
politici, țările grupului se angajau să-și asigure sprijin reciproc în vederea
integrării politice și economice în Uniunea Europeană. Totodată, grupul își
propunea să contribuie la consolidarea stabilității economice și politice în
regiunea Europei Centrale.
Grupul de la Visegrád nu a fost conceput să funcționeze într-o
formulă instituționalizată, precum, bunăoară, Uniunea Europeană. Cooperarea din
cadrul grupului se realizează în baza întâlnirilor periodice ale reprezentanților
țărilor membre la diferite niveluri, de la cel înalt, al premierilor și șefilor
de stat, până la cel al experților. Cât privește conducerea grupului, aceasta
se realizează prin roție, fiecare țară membră exercitând președinția grupului
pentru o perioadă de 12 luni în baza unui plan anual de acțiune.
Proiectat ca o structură de
cooperare a Europei Centrale, deschisă colaborării în special cu statele
vecine, grupul de la Visegrád nu a suferit modificări ale componenței în
decursul existenței sale. În mod forturit însă, ca urmare a serarării dintre
Cehia și Slovacia, oficializată la 1 ianuarie 1993, numărul statelor membre a
crescut la patru. Altfel, de-a lungul timpului, grupul de la Visegrád sau, pe
scurt, V4 a organizat reuniuni la diferite niveluri de reprezentare cu
participarea și a altor state, în formatul de tip V4+.
Încă de la momentul înființării grupului de la Visegrád,
România și-a exprimat dorința de a deveni parte a grupului, dar a fost refuzată
din motive politice, fiind invocate manifestațiile nedemocratice din 1990,
respectiv mineriadele și conflictul etnic de la Tg. Mureș. După ce a devenit
membră a Uniunii Europene, România a fost invitată să participe, alături de
alte state europen, la diferitele reuniuni ale grupului în format V4+. În 2015,
la inițiativa premierului român Victor Ponta, a fost constituită o alianță a
trei state europene – România, Bulgaria și Serbia – după modelul grupului de la
Visegrád și, propabil, ca o replică la acesta, numită Grupul de la Craiova,
după numele localității din România unde s-au reunit pentru prima oară
prim-miniștrii țărilor fondatoare. Ulterior, în 2017, la grup a aderat Grecia.
Dincolo
de apartenența lor la regiunea Europei Centrale, țările grupului de la Visegrád
au fost unite de experiența tranziției nonviolente de la comunism la
democrație, dar și de progresele mai rapide înregistrate în procesul de
reformare economico-socială. În 2004, în contextul primului val de extindere a
Uniunii Europene către Est, toate cele patru țări din V4 au devenit membre ale
comunității europene.
Grupul și-a menținut unitatea și după
integrarea europeană, țările componente coordonându-și politicile în cadrul
instituțional al Uniunii și individualizându-se ca atare în concertul european.
În timp, în mod deosebit odată cu criza refugiaților din 2015, țările V4 și-au
atras reputația unui „grup rebel” al Uniunii, a unui „bloc estic
anti-Bruxelles”. Promotori ai ideologiei suveraniste, liderii acestor
patru țări s-au pronunțat împotriva proiectului comunitar al „Europei
federale”, susținând, în schimb, o „Europă a națiunilor”, bazată pe un rol mai
redus al instituțiilor europene.
Cu toate acestea, diferențele de viziuni
politice dintre cele patru țări ale grupului V4 au căpătat consistență în
ultimii ani, prefigurând, mai întâi, o divizare a grupului V4 în V2+V2,
accentele mai violente ale discursului suveranist proprii Varsoviei și, în mod
deosebit, Budapestei ridicând o barieră în cooperarea cu celelalte două state.
Învazia militară în Ucraina a produs o nouă fisură în interiorul grupului, de
data aceasta între Ungaria, pe de-o parte, și Polonia, Cehia și Slovacia, de
cealaltă parte, motivul fiind susținerea, fie și indirectă, acordată de
Budapesta Moscovei. Fisura a fost atât de mare încât întâlnirea miniștrilor
apărării ai celor patru țări programată la sfârșitul lunii martie 2022, la o
lună de la invadarea Ucrainei, nu a mai avut loc.
Astăzi, V4 este departe de modelul de cooperare
care a stat la baza înființării sale în urmă cu mai bine de trei decenii. În
fapt, dacă avem în vedere falia creată de poziția pro-Moscova a Ungariei lui
Viktor Orbán, putem spune că, practic, grupul
de la Visegrád s-a restrâns la țara de la
Visegrád.
Nu este, deci, surprinzător că noul președinte
ceh, Petr Pavel, victorios în alegerile prezidențiale de la începutul acestui
an, vorbea despre necesitatea reformării grupului - în sensul lărgii
compoziției lui la 9 membri, în contextul războiului din Ucraina –, în caz
contrar riscând să devină o formă fără fond. De altfel, în opinia președintelui
Pavel, exprimată cu ocaziei vizitei sale în Slovacia de la începutul lunii
martie, V4 „a devenit mai mult un for consultativ, fără ambiția unei coordonări
detaliate a politicii externe sau de secutitate (a țărilor membre -n.n.), ceea
ce nu este scopul pentru care a fost destinat grupul.” Opinie împărtășită și de
omoloaga sa de Bratislava, Zuzana Čaputová.
În același sens trebuie înțeleasă și o recentă
declarație a premierului polonez. Cu ocazia turneului său în SUA, aflat în
vizită la think-tank-ul american Atlantic Council, Mateusz Morawiecki a explicat la ce stadiu a ajuns cooperarea
în interiorul V4. „Relația noastră cu Ungaria s-a schimbat mult din cauza
poziției Ungariei față de Rusia, acesta este un fapt. Am avut odată o cooperare
foarte puternică la nivelul Grupului de la Visegrád, acum este mult diminuată.” În plus, a
apreciat premeierul Morawiecki, „cooperăm foarte bine cu România și cu statele
baltice”.
Așa stând lucrurile, viitorul așa-numitului
grup de la Visegrád apare tot mai incert. Este
însă certă alternativa pe care o are în față: reformare sau dispariție.
No comments:
Post a Comment