În ansamblul
Uniunii Europene, Republica Cipru reprezintă un caz aparte, unic chiar, dacă
privim lucrurile din perspectiva statalității. Independent din 1960, statulul
cipriot a trecut printr-un moment de cotitură 14 ani mai târziu. În 1974, în
urma loviturii de stat orchestrate de ciprioții greci naționaliști, susținuți
de regimul militar de la Atena, având ca obiectiv unirea cu Grecia, armata
turcă a invadat nordul insulei, locuit preponderent de etnici turci, unde, în
1983, a fost instituită Republica Turcă a Ciprului de Nord. Deși teritoriul ocupat
de armata turcă nu este recunoscut ca stat decât de Ankara, realitatea
geopolitică a insulei este cea a unui stat – Republica Cipru – care nu
controlează de facto decât circa 60% din teritoriu, restul țării fiind
aflat sub ocupație străină, așa cum, pe drept, consideră comunitatea
internațională. Așadar, un teritoriu statal divizat fortuit în două părți,
separate de un „cordon sanitar”, de o zonă tampon administrată de Națiunile
Unite. Aceasta era situația și în 2004, anul aderării republicii Cipru la
Uniunea Europeană, aceasta este situația și în prezent. Ca atare, nu e deloc
surprinzător că alegerile din Cipru sunt marcate de problematica statului
divizat. Aceasta a fost și tema dominantă a ultimei campanii electorale prezidențiale.
Să reamintim, mai
întâi, că în aproape două decenii de când Cipru este membră a Uniunii Europene,
la conducerea țării s-au succedat trei președinți. Între 2003 și 2008, țara a
fost condusă de naționalistul Efstáthios (Tássos) Papadópoulos, șef al
Partidului Democrat, care s-a opus referendumului din 2004 privind unificarea
insulei sub forma unui stat federal (Republica Cipriotă Unită), organizat la
inițiativa secretarului general al ONU, Kofi Annan. Papadópoulos a pierdut
următoarele alegerile prezidențiale în fața liderului Partidului Muncitorilor
Progresiști, Dimitris Kristófias, devenit primul președinte comunist al
republicii. Susținător al planului Annan, Kristófias s-a pronunțat pentru reluarea
negocierilor privind reunificarea insulei și chiar a reușit să facă o serie de
progrese în acest sens. Efectele crizei economice cu care s-a confruntat Grecia
la începutul deceniului trecut au afectat serios Cipru, ca și popularitatea
președintelui Kristófias, care nu a mai candidat pentru un nou mandat. La
conducerea republicii a urmat Nikos Anastasiádis, liderul partidului Adunarea
Democratică, a cărui principală țintă a fost soluționarea crizei economice și
depășirea perioadei de austeritate socială. Preocuparea pentru o soluție
privind unificarea Ciprului a revenit în actualitate odată cu declanșarea
campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din debutul anului 2023.
Rezultatele
primului tur al alegerilor, desfășurat pe 5 ianuarie, au infirmat sondajele de
opinie anterioare, candidatul susținut de Partidul Muncitorilor Progresiști
reușind să obțină calificarea în turul secund. Astfel, diplomatul Andreas
Mavroyiannis, considerat inițial un outsider, s-a clasat pe poziția a doua cu
29,6% din voturi, la mică distanță de favoritul alegerilor, Nikos
Christodoulides, reprezentant al dreptei politice, care a adunat 32% din
preferințele electorilor. Mavroyiannis nu a reușit însă să se impună în turul
al doilea al alegerilor prezidențiale desfășurat o săptămână mai târziu,
participanții la vot preferându-l pe Christodoulides, care a totalizat 51,9%
din sufragii.
Diferența mică
dintre cei doi candidați, se explică, în primul rând, prin faptul că ambii s-au
pronunțat împotriva soluției „un teritoriu, două state”, susținută de Turcia și
de reprezentanții ciprioților-turci din nordul insulei. De altfel, în primele
declarații de presă de după alegerea sa, Nikos
Chistodoulides a ținut să-și reafirme determinarea privind reluarea
negocierilor diplomatice pentru reunificarea statului cipriot, sublinind că „mesajul
pentru compatrioții noștri turco-ciprioți este să lucrăm împreună pentru a
înlătura blocajul actual”. Totodată, noul președinte și-a exprimat convingerea
că divizarea Ciprului „nu poate fi soluția” la problema cipriotă, ci redobândirea
controlului asupra teritoriului de nord și întărirea cooperării cu Grecia:
„reîntregirea patriei noastre este o prioritate pentru mine. Prima mea vizită
va fi la Atena”. Să adăugăm că președintele Christodoulides are susținerea
Uniunii Europene în ceea ce privește calea de urmat pentru reunificarea
statului cipriot. Bunăoară, în cadrul unei recente întâlniri cu omologul său
cipriot, ministrul de externe german, Annalena Baerbock, a reafirmat că „soluția cu două state nu este
o opțiune”.
Dar depășirea
blocajului actual privind negocierile cu ciprioții turci asupra reunificării
statului și, cu atât mai mult, conturarea planului necesar pentru atingerea
acestui obiectiv necesită timp, noul președinte cipriot fiind confruntat cu
probleme stringente, precum consecințele sociale ale politicii de austeritate
sau numărul în creștere al migranților ilegali care debarcă în Cipru. Ca atare,
Nikos Chistodoulides va trebui să se concentreze,
cel puțin pe termen scurt, asupra rezolvării acestor probleme, iar primul pas
îl reprezintă alcătuirea echipei executive și a programului guvernamental.
Probabil că în această întreprindere, calitatea de independent politic a
președintelui Chistodoulides este un atu, așa cum, practic, s-au exprimat
votanții ciprioți.
No comments:
Post a Comment