DUPĂ TREI ANI

 

        Din 31 ianuarie 2020, Marea Britanie nu mai este în mod oficial membru al Uniunii Europene, după 47 de ani de parteneriat european. Reamintim, pe scurt, că ieșirea Marii Britanii din UE – British Exit sau, pe scurt, Brexit – a fost consecința referendumului național organizat pe 23 iunie 2016 de guvernul conservator condus de David Cameron, preocupat de creșterea euroscepticismului în rândurile membrilor Partidului Conservator. Atunci, 52% dintre participanții la referendum au optat pentru British Exit. Deși Cameron a demisionat în urma rezultatelor referendumului, guvernul de la Londra, condus de noul lider conservator Theresa May, a transmis către Bruxelles cerea formală de ieșire din UE în martie 2017. Au urmat mai bine de doi ani de negocieri între UE și Marea Britanie pentru încheierea unui acord privind condițiile separării, proces finalizat de guvernul condus de conservatorul Boris Johnson.

După trei ani de la retragerea Marii Britanii din Uniune, consecințele sunt încă subiect de dezbatere, deși, în general, se creditează ideea că Brexit-ul a reprezentat un pas înapoi pentru britanici mai mult decât pentru europeni, în special sub aspectul nivelului de trai. Bunăoară, conform unui studiu realizat de London School of Economics și dat publicității la sfârșitul lui 2022, costul alimentelor importate din UE s-a majorat substanțial în anii post-Brexit, adăugând 210 lire sterline la facturile alimentare ale fiecărei gospodării, respectiv 5,84 miliarde de lire sterline pentru piața alimentară. Totodată, datele recente publicate de Biroul de Statistică Națională arată că prețurile au crescut cu 11,1% între octombrie 2021 și octombrie 2022, reprezentând cea mai înaltă rată a inflației din ultimele cinci decenii. Cât privește salariile, acestea au crescut cu 5,4%, respectiv cu 6% incluzând și bonusurile, în perioada iunie-august 2022, dar ajustate în funcție de inflație, au scăzut cu 2,9%. Pe de altă parte, somajul a înregistrat nivelul de 3,5% în perioada iunie-august 2022, cel mai scăzut nivel din 1974. Totuși, așa cum apreciază majoritatea analiștilor economici, epidemia de Coronavirus și războiul din Ucraina au mascat impactul Brexit-ului asupra evoluției economice a Marii Britanii, fiind, deci, dificil de evaluat cu exactitate.

Lucrurile stau însă diferit atunci când avem în vedere consecințele politice ale Brexit-ului. În urma alegerilor generale din 2017, primele organizate după referendumul favorabil părăsirii UE, Partidul Conservator și-a menținut poziția lider al clasamentului electoral. E drept, a pierdut 13 mandate în Camera Comunelor comparativ cu alegerile precedente, din 2015, adjudecându-și 318, insuficiente pentru a-și asigura majoritatea marlamentară. Totuși, guvernul May și-a continuat cariera ca urmare a sprijinului parlamentar acordat de un partid unionist nord-irlandez. Doi ani mai târziu, în plin proces de negociere a acordului de Brexit, conservatorii, conduși de Boris Johnson, au repurtat o nouă victorie electorală, care poate fi apreciată drept istorică, din moment ce Partidul Conservator a obținut cel mai bun scor electoral al său din 1979 (43,6%) și cel mai mare număr de locuri din 1987 (365). Alegerile locale din mai 2022 au adus unele eșecuri pentru conservatori, dar rezultatele generale au arătat că partidul premierului Johnson se bucură în continuare de un sprijin popular consistent. Boris Johnson a pierdut însă sprijinul propriului partid, deși fără legătură cu Brexit-ul, câteva luni mai târziu, conservatorii schimbând nu mai puțin de trei lideri în doar trei luni. Așadar, dincolo de acest episod, demn mai degrabă de o democrație emergentă, Partidul Conservator, artizanul politic al Brexit-ului, a rămas partidul dominant al scenei politice britanice.

Există însă în continuare o opozitie puternică față de politica Brexit-ului, așa cum o arată sondajele de opinie din acești ani. În mod particular, în societate se manifestă o presiune crescândă pentru întoarcerea rezultatelor referendumului din 2016. Astfel, conform unui sondaj de opinie publicat de cotidianul The Independent la începutul noului an, dacă în 2021 55% dintre britanici își doreau un nou referendum, la sfârșitul lui 2022 ponderea acestora a crescut la 65%. A crescut și numărul britanicilor care consideră Brexit-ul o decizie politică proastă, aceștia reprezentând în prezent 54%, față de 46% în urmă cu un an. Totodată, ponderea celor care se opun unui nou referendum a scăzut într-un an de la 32% la 24%. Cu toate acestea, nu există semne că un astfel de referendum va fi organizat de guvernul britanic, cel puțin nu de cel conservator.

Mai problematică este situația din Scoția, unde rezultatele naționale ale referendumului din 2016 și, apoi, părăsirea Uniunii au alimentat aspirațiile de independență ale scoțienilor. Trebuie spus că 64% dintre scoțieni au votat împotriva Brexit-ului, astfel că agenda independenței se suprapune acum cu agenda europeană a Scoției. De altfel, guvernul scoțian, condus de Nicola Sturgeon, lidera Partidului Național Scoțian, pro-independență și pro-european, se pregătește pentru organizarea unui nou referendum pentru independența Scoției, considerând că situația s-a schimbat radical comparativ cu 2014, când majoritatea votanților s-a pronunțat pentru rămânerea în Regat. Deocamdată însă, guvernul de la Londra se opune organizării unui nou referendum.

Una peste alta, ceea ce putem spune cu siguranță despre Marea Britanie la trei de la ieșirea din UE este că britanicii nu au resimțit atât de dramatic pe cât se anticipa consecințele separării, dar, pe de altă parte, tot mai mulți se arată dezamăgiți de schimbarea din 2020, fără însă a sancționa electoral Partidul Conservator pentru politica sa de Brexit.