Reforma statului?

Aşa cum ne-a obişnuit, domnul Traian Băsescu şi-a început campania electorală (neoficial asumată, încă) cu o nouă lovitură de maestru. Prima, vă reamintesc, s-a consumat în urmă cu cinci ani, când Tarian Băsescu i-a luat locul lui Theodor Stolojan. O alta a reprezentat-o convocarea poporului la referendum pentru a schimba sistemul electoral, adică, aşa cum o clama însuşi şeful statului, pentru a reforma clasa politică şi, ca atare, statul.

Acum, preşedintele vrea referendum pentru introducerea unui parlament unicameral, redus ca număr de mandate.

Dincolo de dezbaterea pe care o va naşte, cu argumente pro şi contra, cu polemici şi discuţii aprinse, o astfel de temă este întotdeauna câştigătoare pentru cel care o lansează; doar se ştie: parlamentarii au cea mai redusă cotă de încredere din partea poporului, cel care va fi chemat să-i reformeze! Iar preşedintele va candida pentru un nou mandat.

Oricum, pentru a vă face o idee în legătură cu efectul unei asemenea „reforme”, vă invit să vă reamintiţi cum au decurs lucrurile în ceea ce priveşte reforma electorală. Preşedintele a presat asupra parlamentului („cei 322”) pentru a adopta o lege electorală, invocând ca şi acum teza reformei instituţionale şi inducând ideea (de sorginte stalinistă) ca cine nu doreşte vot majoritar este anti-reformist. Rezultatul l-am văzut cu toţii în urma alegerilor parlamentare din 2008, când 1 din 4 parlamentari au câştigat un mandat fără a se fi clasat pe prima poziţie. Curat reformă electorală!