E limpede. Preşedintelui Traian Băsescu nu-i este de ajuns să guverneze. Domnia sa vrea să guverneze pentru el însuşi. Ne-o demonstrează, din nou, categoric.
În 2004, după alegerile prezidenţiale câştigate de candidatul Băsescu şi cele parlamentare pierdute de formaţiunea sa – vă mai amintiţi de Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD? –, domnia sa a dorit un premier şi un guvern ale sale, care, nu-i aşa, să salveze ţara de balaurul pesedist. Pohta dominiei sale a fost satisfăcută atunci. Pentru că, totuşi, nefiind infailibil (sic), Preşedintele s-a înşelat asupra loialităţii desăvârşite a premierului, înainte de parlamentarele din 2008 şi-a reafirmat crezul său politic: va numi acel premier pe care îl va dori, indiferent de rezultatul votului. Zis fi făcut. Alegerile s-au soldat, din nou, cu înfrângerea la urne a formaţiunii sale, PD-L, dar premier a devenit, după, accidentul Stolojan, Emil Boc, în fruntea unui fel de guvern de uniune naţională, constitutit nu doar cu concursul interesat al PC, ca în 2004, ci chiar al PSD. Emil Boc s-a dovedit a fi, într-adevăr, prototipul premierului dorit de Traian Băsescu: loial şi supus cu desăvârşire. Doar vremurile i-au fost potrivnice, sfârşind prin a fi demis de parlament. Acum, într-o situaţie politică absolut inedită, când minoritatea a devenit majoritate, preşedintele Băsescu insistă tot pentru un premier după placul domniei sale. Nu contează că se numeşte Lucian Croitoru sau, cine ştie, tot Emil Boc, contează voinţa sa superioară.
Traian Băsescu ţine să ne demonstreze, dar, probabil, mai abitir, să-şi demonstreze lui însuşi, că domnia sa nu-i doar un preşedinte, ci Preşedintele!
Dar poate că nu am dreptate, poate că domnia sa ştie, apriori şi axiomatic, care este binele naţiunii, că este animat numai de idealuri nobile, superioare celor pe care nu le nutrim noi, ceilalţi, că este responsabil, în timp ce restul politicienilor sunt iresponsabili. Foarte bine, numai că Preşedintele uită că democraţia, spre deosebire de dictatură, nu înseamnă numai unul, ci înseamnă cei mai mulţi, că într-o organizare democratică nu-i vorba numai despre unii, ci şi despre ceilalţi. Mai puţin pretenţios spus, Preşedintele nu ne poate face bine cu de-a sila.
Dorindu-se a fi un Preşedinte Luminat, domnul Traian Băsescu nu a reuşit decât să devină un Preşedinte de Fier.
No comments:
Post a Comment