Stajar extremă urgenţă. Alegeri 3 în 1

Încă de când a fost ales Traian Băsescu preşedinte, ştiam cu toţii că noile alegeri prezidenţiale vor avea loc la sfârşitul lui 2009. Nu ştiam însă că la aceeaşi dată va fi organizat şi un referendum naţional, ba chiar două. Cum este posibil? Simplu, prin voinţa domnului Traian Băsescu.

În lupta sa cu duşmanii politici reali sau inventaţi, candidatul Băsescu a găsit o armă redutabilă: restructurarea parlamentului şi a parlamentarilor, prin intermediul vocii poporului. Preşedintele Băsescu a făcut posibilă utilizarea acestei arme electorale prin convocarea referendumului, pardon, a celor două referendumuri. Cu concursul premierului, chiar demis, Emil Boc. Totul însă, fără ca celor amintiţi, dar şi a altora, să le mai pese de regulile democraţiei.

Mai întâi, pe vremea când premierul Boc era premier cu voie de la parlament, iar PD-L şi PSD aliaţi la guvernare, legea privind alegerile prezidenţiale a fost modificicată, şi încă substanţial, printr-o ordonanţă de urgenţă (OUG nr. 95). Un fleac, acolo, de vreo 20 de pagini şi 75 de articole. Apoi, guvernul Boc a emis o nouă ordonanţă de urgenţă (OUG nr. 103), de data aceasta pentru modificarea, din nou substanţială, a legii referendumului. Şi ca opera să fie completă, demisul premier Boc a mai semnat nişte hotărâri de guvern (HG 1258, HG 1259) care au ca scop buna (pentru cine?) desfăşurare a exerciţiilor electorale. Care hotărâri, ce să vezi, sunt pe placul şi dorinţa candidatului Băsescu. Astfel, guvernul a avut grijă să unifice înregistrarea votanţilor de la prezidenţiale cu cei de la referendum, ca omul, dacă tot vine să-l voteze pe candidatul prezidenţial, să voteze şi pentru restructurarea parlamentului. Ce mai contează că este vorba de două operaţiuni electorale diferite, contează interesul naţional, adică cel al lui Traian Băsescu et. Comp. Pe de altă parte, parcă uitând de invocatul motiv al economiei de bani, de hârtie etc., guvernul a stabilit că vor exista două buletine de vot pentru referendum: unul pentru parlamentului unicameral, celălalt pentru reducerea numărului de parlamentari. Căci, nu-i aşa, domnul preşedinte-candidat Traian Băsescu merită două şanse.

Dar dacă domnul Boc şi domnul Băsescu sunt prieteni politici vechi, atunci nu e firesc ca premierul să-i facă pe plac Preşedintelui? Poate că da, cel puţin pe meleagurile dâmboviţene. Bun, dar cei de la Autoritatea Electorală Permanentă? Oarecum paradoxal, singurul prieten politic al Preşedintelui din conducerea AEP, vicepreşedinta numită chiar de locatarul de la Cotroceni, nu a contra semnat nici un act al guvernului Boc; au semnat în schimb ceilaţi doi: preşedintele AEP, pesedistul Opriş, şi al doilea vicepreşedinte al AEP, liberalul Muhuleţ. Măi să fie, oameni imparţiali!

Biroul Electoral Central, un alt organism independent sub aspect politic, care-i cuprinde şi pe imparţialii din conducerea AEP, a plusat şi a interzis cetăţenilor să voteze separat, în momente diferite, pentru preşedinte şi pentru referendum. Ba mai mult, când intră omul în secţia de vot primeşte în mod obligatoriu şi cele două buletine pentru referendum, a mai hotărât BEC. Care buletine sunt tipărite de guvern, prin Monitorul Oficial, pe hârtie din rezerva de stat şi pe banii scoşi din fondul de urgenţă al guvernului.

Ce ar mai fi de spus? Că o asemenea manieră de a organiza alegeri este halucinantă? Probabil însă că numai pentru noi, ceilalţi, care nu putem înţelege măreaţa operă politică a magistrului Conducător.

P.S. Îmi aduc totuşi aminte că preşedintele Băsescu obişnuia să folosească destul de des cuvântul oligarhie. Acum nu prea o mai face. Să-i fi înţeles, în sfârşit, sensul?