OPT MILIARDE

 

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, de la mijlocul lunii noiembrie numărul oamenilor de pe Pământ a depășit opt miliarde. În general, dincolo de elementul de senzațional, știrea a fost prezentată și comentată mai degrabă într-o notă negativă, în corelație cu crizele prin care trecem de câteva decenii, în mod desosebit cu fenomenul încălzirii globale. Probabil că a contribuit la această abordare și faptul că în comunicatul ONU s-a subliniat că nivelul de opt miliarde reprezintă „o piatră de hotar importantă în dezvoltarea umană” ce atrage atenția asupra „responsabilității nostre comune de a avea grijă de planeta noastră”. Coincidență, vestea a apărut chiar în zilele conferinței mondiale COP27 privind schimbările climatice desfășurată în localitatea egipteană Sharm el-Sheikh.

Așadar suntem opt miliarde. Mulți, puțini? Dacă privim cifra în sine și, mai ales, dacă vedem cum s-a ajuns ajuns aici, vorbim, desigur, despre un număr impresionat, ce poate naște îngrijorare. Pe scurt, așa cum ne reamintește National Geografic, evoluția populației Pământului a fost următoarea: un miliard în 1804, două miliarde în 1927, trei miliarde în 1960, patru miliarde în 1974, cinci miliarde în 1987, șase miliarde în 1999 și șapte miliarde în 2010. Diagrama ne arată limpede că vorbim despre o creștere exponențială. Pentru a ajunge la un miliard, omenirii i-au trebuit sute de mii de ani; apoi, din1804, au fost au fost necesari 123 de ani pentru dublarea populației globale; ulterior, rata dublării a fost de 47, respectiv 48 de ani; totodată, după pragul de două miliarde, fiecare miliard în plus a necesitat o perioadă de 12-14 ani, excepția din 1927-1960 fiind datorată pierderilor de vieți omenești din cel de al doilea război mondial. Adăugăm acestei statistici și prognoza pentru următoarele decenii: nouă miliarde vom fi în 2037-2038, iar pragul de 10 miliarde va fi atins în 2055. Generic, explicația pentru această curbă demografică o reprezintă progresul istoric. Creșterea masivă a populației globului s-a produs în ultimele două secole, în ultimii 100 de ani în mod desosebit, efect direct al industrializării și urbanizării, respectiv al creșterii nivelului de trai, al îmbunătățirii condițiilor sociale și sanitare.    

Să remarcăm însă faptul că cele opt miliarde de oameni sunt răspândite foarte inagal pe peritorul planetei. O jumătate din populație globului trăiește în doar 7 țări: China, India, SUA, Indonezia, Pakistan, Nigeria și Brazilia, dar în primele două, fiecare cu câte 1,4 miliarde de oameni, regăsim peste o treime din total. Ca atare, Asia este continentul cel mai populat, aici trăind aproape 60% din populația Pământului, respectiv circa 4,6 miliarde de oameni. E adevărat că Asia este și continentul cel mai întins, dar fără a reprezenta 60% din suprafața uscatului, ci doar 30%. Continentul asiatic este urmat de Africa, și ca populație – circa 1,3 miliarde, și ca suprafață – aproximativ 20%. În Europa trăiesc aproximativ 740 milioane de oameni, din care aproape jumătate de milion în țările Uniunii Europene, iar peste Ocean, populația SUA ajunge la circa 332 milioane.

Dacă corelăm aceste cifre cu datele economice, respectiv cu performanțele de dezvoltare ale continentelor/țărilor obținem  un rezultat interesant, deși nu total neașteptat. Anume, o relație invers proporțională între creșterea demografică și nivelul progresului. Mai simplu spus, țările sau regiunile unde sporul natural este ridicat nu se caracterizează și printr-un nivel superior al nivelului de trai. Sau, cu cuvintele oficialilor ONU, „persistența unor niveluri ridicate de fertilitate, la originea creșterii rapide a populației, este atât un simptom, cât și o cauză a progresului lent în materie de dezvoltare”. Adăugăm că nu vorbim despre o corelație conjuncturală, ci sistemică, așa cum o argumentează și prognoza specialiștilor: mai mult de jumătate din creșterea demografică până în 2055 va veni dintr-un număr foarte mic de țări, toate caracterizate printr-un nivel de dezvoltare general scăzut (Congo, Egipt, Etiopia, India, Nigeria, Pakistan, Filipine și Tanzania). 

Dar dacă prognozelele specialistilor din domeniu vorbesc, în continuare, despre creștere demografică, e drept într-un ritm mai moderat comparativ cu ultimii 50 de ani, înseamnă că, în fapt, nu am ajuns incă la limitale de suportabilitate ale planetei, că o populație de circa 10 miliarde poate fi susținută cu resursele de care dispune Terra. Ceea ce, desigur, este o veste bună. Desigur, rămâne în actualitate apelul la responsabilitate făcut de oficialii ONU, cu atât mai mult cu cât tocmai în țările care concentrează o puternică sărăcie creșterea demografică aduce provocări majore.