Alegerile
parlamentare din Olanda s-au încheiat fără ca rezultatul lor să confirme victoria
dreptei radicale. Anterior, scenarii alarmiste legau o posibilă victorie a
Partidului Libertăţii de viitorul neeuropean al Olandei şi, deci, de o lovitură
dată unităţii şi continuităţii UE. Imediat după aflarea rezultatelor alegerilor
s-a vorbit însă despre o victorie a democraţilor şi a democraţiei, a proiectului
european. Totuşi, cine a câştigat şi cine a pierdut aceste alegeri?
Mai
intâi, câteva precizări despre sistemul electoral. Olanda îşi alege cei 150 de parlamentarii
din prima cameră printr-un scrutin de tip proporţional, cu liste de partid
închise, ca în România, dar, spre deosebire de România, mandatele sunt
atribuite la nivel naţional partidelor care au trecut un prag de numai 0,67%
din voturile exprimate. Astfel, scrutinul olandez tinde să favorizeze sistemul
de tip multipartidist, cu avantajul unei proporţionalităţi electorale sporite,
dar cu dezavantajul dat de dificultatea constituirii majorităţii guvernamentale.
Pentru
alegerile din 15 martie 2017, au concurat peste 20 de formaţiuni politice,
dintre care nu mai puţin de 12 au ocupat mandate parlamentare, în urma votului
dat de 77,7% dintre electorii olandezi. Partidul Libertăţii – care, trebuie spus, este un partid cu
experienţă parlamentară de un deceniu – s-a numărat printre acestea: nu a
câştigat scrutinul, dar s-a clasat al doilea, deşi la mare distanţă de
învingător, partidul premierului Mark Rutter, Partidul Poporului. O comparaţie
cu rezultatele alegerilor precedente ne permite să punem în evidenţă toate
schimbările.
|
2017
|
2012
|
||
Voturi %
|
Mandate
|
Voturi %
|
Mandate
|
|
Partidul Poporului pt.
Libertate şi Democraţie
|
21,3
|
33 (-8)
|
26,5
|
41
|
Partidul Libertăţii
|
13,1
|
20 (+5)
|
10,1
|
15
|
Apelul Creştin Democrat
|
12,5
|
19 (+6)
|
8,5
|
13
|
Democraţii 66
|
12,0
|
19 (+7)
|
8,0
|
12
|
Partidul Socialist
|
9,2
|
14 (-1)
|
9,6
|
15
|
Stânga Verde
|
8,9
|
14 (+10)
|
2,3
|
4
|
Partidul Laburist
|
5,7
|
9 (-29)
|
24,7
|
38
|
Uniunea Creştină
|
3,4
|
5
|
3,1
|
5
|
Partidul pt. Animale
|
3.1
|
5 (+3)
|
1,9
|
2
|
50 Plus
|
3,1
|
4 (+2)
|
1,9
|
2
|
Partidul Reformat
|
2,1
|
3
|
2,1
|
3
|
Think
|
2,0
|
3
|
-
|
-
|
Forumul pt. Democraţie
|
1,8
|
2
|
-
|
-
|
Pe
scurt, Partidul Libertăţii a urcat pe poziţia a doua, cu un plus de 5 mandate. Sporuri
relativ similare au fost consemnate şi în dreptul altor 6 partide,
incluzându-le şi pe cele două nou-intrate în parlament. Dar câştigătorul
propriu-zis al alegerilor este Stânga Verde, a cărui prezenţă parlamentară a
crescut de peste trei ori. La polul opus, partidul premierului Rutter, deşi şi-a
menţinut prima poziţie, a înregistrat un regres important, în timp ce aliatul
său guvernamental, Partidul Laburist, acum un partid minor, al cărui număr de
parlamentari a scăzut de peste patru ori, este perdantul acestor alegeri.
Aşadar,
Partidul Libertăţii nu a câştigat aceste alegeri, dar nici nu le-a pierdut. În
fapt, sancţionând drastic un partid major al sistemului, deşi nu principalul
partid guvernamental, în locul căruia au propulsat mai multe partide, dar în
special partidul ecologist, alegătorii olandezi s-au pronunţat pentru
reconfigurarea parlamentului şi, deci, a scenei politice. Nu au votat însă masiv
pentru radicalul Partid al Libertăţii. În termeni româneşti, ei le-au semnalat
politicienilor că este timpul pentru o „reformă politică”, dar nu în
detrimentul continuităţii democratice.
No comments:
Post a Comment