Pentru că ne apropiem de alegerile parlamentare, schimbarea sistemului electoral a revenit în atenția politicienilor. În ultima perioadă, se discută tot mai mult, e drept, mai ales în spatele ușilor închise, despre diferite variante ale scrutinului majoritar. Cea mai des pomenită este varianta unui scrutin majoritar relativ (pluralitar), de genul celui folosit, din 2008, la alegerea președinților consiliilor județene.
Cum o dezbatere publică pe tema reformei electorale lipsește (de altfel, politicienii nici nu par a fi interesați de a o produce), mi-am propus să aduc în atenția tuturor celor interesați rezultatele unei simulări privind utilizarea scrutinului pluralitar pentru alegerea senatorilor, pornind de la voturile obținute de partidele parlamentare în 2008; totodată, am alăturat și rezultatele unei simulări privind utilizarea unei formule RP diferite de cea existentă în prezent prin renunțarea la etapa a doua de distribuire a mandatelor.
Iată comparația:
| | SENAT | |||
| Voturi | Mandate | |||
| 2008 | 2008 | Simulare SM | Simulare RP | |
| PSD+PC | 34,16% | 35,77% 49 | 39,42% 54 | 35,77% 49 |
| PD-L | 33,57% | 37,23% 51 | 43,80% 60 | 39,42% 54 |
| PNL | 18,74% | 20,44% 28 | 10,22% 14 | 17,52% 24 |
| UDMR | 6,39% | 6,60% 9 | 6,60% 9 | 7,30 10 |
| G | - | 3,08% | 10,12% | 4,32% |
Două observații se impun. Mai întâi, orice schimbare s-ar opera, performanțele sistemului electoral, sintetizate prin indicele G, care măsoară abaterea de la proporționalitatea ideală, s-ar înrăutății. În al doilea rând, indicele G ne arată că soluția cea mai proastă o reprezintă scrutinul majoritar, adică tocmai cel mai des vehiculat în mediul politic. Cât privește efectele politice, îi las pe politicieni să le evalueze.
În ce mă privește, voi reveni cu detalii ale acestei comparații. Astfel, în zilele următoare voi prezenta rezultatatele simularii la nivelul fiecarei circumscripții electorale, indicând nu numai modul de distribuire a mandatelor, ci și numele celor virtualilor parlamentari.
No comments:
Post a Comment