Comunitatea
internațională, nu doar SUA sau Uniunea Europeană, a condamnat încă de la
început agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Drept dovadă, la doar o săptămână
de la declanșarea invaziei, mai exact, pe 2 martie 2022, Adunarea Generală a
ONU a adoptat rezoluția prin care cerea Rusiei „să înceteze imediat utilizarea
forței împotriva Ucrainei”. Trebuie precizat, mai întâi, că rezoluția a fost
adoptată într-o sesiune specială de urgență a Adunării Generale, convocată de
Consiuliul de Securitate pentru prima oară în ultimele patru decenii. Apoi,
votul în favoarea rezoluției a fost dat de 141 de state dintre cele 193 membre
ale ONU, ceea ce reprezintă o majoritate de 73%, cu mult peste cea minimă, de două
treimi, necesară adoptării unei astfel de rezoluții.
De
atunci, alte trei rezoluții ONU au confirmat poziția consecventă în raport cu
agresiunea Rusiei a organismului mondial constituit în 1945 ce are ca
misiune respectarea păcii și a dreptului
internațional, alături de asigurarea cooperării internaționale și respectarea
drepturilor omului.
Cea
mai recentă dintre aceste rezoluții a fost adoptată pe 12 octombrie, la scurtă
vreme după ce Kremlinul a decis anexarea a patru teritorii din estul Ucrainei ocupate
de armata rusă. Prin noua rezoluție a Adunării Generale, intitulată
„Integritatea teritorială a Ucrainei – apărarea principiilor Cartei ONU”, sunt
condamnate „tentativele ilegale de anexare” de către Rusia a regiunilor
ucrainene Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie; pe cale de consecință, Rusiei i
se solicită revocarea deciziilor de anexare a acestor teritorii, precum și
retragerea urgentă și necondiționată a forțelor sale militare din Ucraina.
S-ar
putea spune, la prima vedere, că împrejurările politice ale adoptării acestei noi
rezoluții au fost similare cu cele din 2 martie, că mai minic nu s-a schimbat, dacă
nu ar fi de subliniat câteva nuanțe semnificative. Mai întâi, acum, ca și
atunci, un număr foarte mic de state – cinci la număr – s-au opus adoptării
acesteia: alături de Rusia, au votat impotrivă Belarus, Coreea de Nord, Siria
și Nicaragua (aceasta din urmă înlocuind Eritrea de la votul precedent).
Totodată, dacă numărul statelor care nu s-au pronunțat a fost practic același, este
de menționat că două dintre acestea, cu o greutate specifică importantă, și-au
nuanțat pozițiile în ultima perioadă, în sensul că declarațiile liderilor
acestora au devenit mai puțin favorabile Rusiei. Bunăoară, în întâlnirea
directă cu Vladimit Putin, ocazionată de participarea la reuniunea Organizației
de Cooperare de la Shanghai, găzduită de Uzbekistan în a doua parte a lunii
septembrie, prim-ministrul Indiei Narendra Modi l-a criticat, fie și indirect,
pe liderul de la Kremlin, atunci când a subliniat că „epoca de astăzi nu este o
epocă a războiului”. La fel s-a pronunțat și Xi Jinping, acesta comunicându-i
îngrijărările Chinei cu privire la războiul dus de Rusia în Ucraina de mai bine
de jumătate de an. Mai clar, după ce atât voci oficiale de la New Delhi și
Beijing au vorbit despre necesitatea unei soluții diplomatice rapide pentru
stoparea războiului din Ucraina, recent ambasadorul chinez la ONU s-a pronunțat
pentru „respectarea suveranității și integrității teritoriale ale tuturor
țărilor”; adăugăm și faptul că autoritățile de la Beijing au cerut Moscovei, chiar
dacă într-un limbaj diplomatic, să oprească bombardamentele asupra capitalei și
altor orașe din Ucraina. În fapt, toate acestea fragilizează „prietenia solidă”
cu China și India pe care o tot clamează Vladimit Putin.
Nu
în ultimul rând, să iterăm că rezoluția ONU din 12 octombrie a fost susținută
de 143 de state, numărul de voturi favorabile fiind cel mai mare obținut de la
începutul războiului din Ucraina. Dincolo de aritmetica în sine, rezultatul
votului este important pentru că arată tendința tot mai puternică de izolare a
Rusiei în plan internațional, idee subliniată și de ministrul român de externe
Bogdan Aurescu. Tendință resimțită ca atare la Moscova, așa cum rezultă chiar
din reacția față de adoptarea rezoluției, exprimată prin declarația lui Serghei
Lavrov, ministrul rus de externe încercând să justifice că adoptarea unei
rezoluții „antirusești” a fost obținută prin „teroare diplomatică”(sic!). Declarație
pe care nu am fi auzit-o dacă liderul de la Kremlin nu ar fi fost conștient că
își pierde susținerea aliaților săi, fie ei mai mari, precum China ori India,
sau mai mici, ca Serbia.
No comments:
Post a Comment