Au trecut trei luni de la alegerile prezidenţiale. Ei şi – vă veţi întreba –, ce ar fi trebuit să se întâmple după aceste trei luni încât să merite a fi consemnat? Mai nimic, doar că ar fi trebuit să aflăm care este poziţia oficială a statului român în legătură cu modul în care s-au desfăşurat aceste alegeri, o temă atunci foare mult disputată – vă mai amintiţi, nu? În opinia mea, neafectată totuşi de impactul mediatic al cazului Elenei (sic), altfel interesant, mi se pare a fi un fapt deloc lipsit de importanţă.
Dar pentru a afla ce şi cum cu alegerile prezidenţiale este nevoie de împlinirea a două condiţii, ambele oficiale şi legale. Mai întâi, ca necunoscuta (publicului) şi timida Autoritate Electorală Permanentă să fi prezentat Parlamentului raportul asupra alegerilor, aşa cum o obligă legea, în maxim trei luni de la consumarea acestora. Apoi, ca raportul AEP să fie luat în discuţie şi aprobat, sau nu, de Parlament, cu consecinţele politico-juridice de rigoare.
Mai este însă nevoie de o a treia condiţie. Ca toată această procedură formală să nu rămână şi ocultă, aşa cum, de altfel, s-a întâmplat în precedentele două cazuri. A auzit cine de verdictul AEP, însuşit sau nu de Parlament, în ce priveşte referendumul din 2012 sau alegerile prezidenţiale din 2012? Mă tem că nu! Acesta este şi motivul pentru care am ţinut să atrag atenţia – pe această cale, căci alta nu prea am – asupra importanţei acestui moment. Aştept, deci, ca atât AEP, cât şi Parlamentul să iasă din anonimat şi să ne spună oficial, pe de-o parte, care este conţinutul raportului AEP, iar pe de alta, cât din acesta este asumat de Parlament. Numai în acest fel vom putea afla, spre exemplu, dacă premierul Ponta şi miniştrii săi de externe din acea perioadă, Corlăţean şi Meleşcanu, au sau nu au responsabilitatea organizării votului în dispora, dispută care, în fond, a influenţat decisiv rezultatul alegerilor. Sau nu mai este nimeni interestat de un astfel de răspuns?
No comments:
Post a Comment