Cu trenul prin Bucureşti

Cine a călătorit cu transportul public în Viena sau Berlin a remarcat, desigur, că transportul pe cale ferată – tramvai, metrou propriu-zis, metrou suspendat şi tren – este nu numai foarte dezvoltat, ci şi foarte eficient. De altfel, nu doar Viena sau Berlin, care însă sunt în top din această perspectivă, ci multe alte oraşe vestice, capitale de stat sau nu, exploatează din plin transportul public pe cale ferată.

Noi, în Bucureşti, avem metroul din timpul lui Ceauşescu, linia aşa-numitului metrou uşor, opera primarului Băsescu, şi reţeaua de tramvaie, deşi mai restrânsă decât în urmă cu 25 de ani. Metroul uşor ar fi trebuit să se extindă şi pe alte linii, ceea ce, de principiu, nu era rău, dar tot ce s-a ales din acest proiect este o sumă de porţiuni de rulare pentru tramvaie cvasi-separate de carosabil.  

În schimb, nu folosim în nici un fel reţeau de linii de tren pe care Bucureştiu o (mai) are, şi care, cu puţină inteligenţă şi ceva bani, am putea-o utiliza pentru un transport public de tip metrou, cu avantajele specifice.  

Spre exemplu, legătura dintre gara Progresul şi gara Basarab/Nord (care, pe vremuri, era asigurată de tramvaiul 12, desfiinţat din nu ştiu ce motive!)  s-ar putea realiza rapid şi eficient pe vechiul traseu al unei căi ferate, cu rol industrial pe vremea lui Ceausescu, care încă mai poate fi observat pe o hartă a Bucureştiului. Într-o primă porţiune, în bună măsură dezafectată, dar uşor de recontruit, calea ferată merge în paralel cu şos. Giurgiului, trece prin spatele fostei fabrici Autobuzul, traversează Zăbrăuţi şi ajunge la Trafic Greu, pe care îl urmează până la Răzoare/Cotroceni; de aici, vechea cale fereată se duce spre Vest, traseul fiind între bdul. Timişoare şi bdul. Maniu, însă nu ar fi foarte complicat se se prelungească spre nord, adică spre Basarab. Totodată, această cale ferată ar putea fi încadrată centurii feroviare a Bucureştiului, nici aceasta greu de realizat, în timp.

Deşi nu sunt arhitect sau inginer, pot totuşi imagina cum ar arăta o astfel de linie, astfel încât să asigure o legătură fluentă, rapidă. Pe prima porţiune, linia ar putea fi de tip metrou uşor, adică la nivelul solului, eventual cu unele supratraversări acolo unde traficul ar cere acest lucru, iar pe Trafic Greu, va fi suspendată, eventual deasupra liniei de tramvai; la fel de la Cotroceni până peste Dâmboviţa, de unde va trebui să intre în subsol pentru a ieşi la suprafaţă imediat după intersecţia cu Calea Giuleşti, de unde va putea folosi linia de tren deja existentă, putând astfel continua spre est, spre gara Obor.  

Un astfel de proiect nu este deloc fantezist, ci, dimpotrivă, este mult mai realist şi, fără discuţie, mult mai util, decât „autostrada suspendată”, care nu ar deservi transportul public, ci transportul privat, cu autoturisme, ceea ce este contrar tendinţelor urbanistice actuale din lume.

Desigur, va fi nevoie de bani, dar cred că proiectul va găsi finanţarea necesară. Mă tem totuşi că mai  greu va fi să îi convingem pe edili să îl aibă în vedere. În ce mă priveşte, voi face toate eforturile să ajungă, mai întâi, în atenţia şi în dezbaterea opiniei publice. Nu ar strica şi ajutorul dumneavoastră.